Mindfulness-ul este o afacere de proportii colosale, in valoare de peste 1 miliard de dolari numai in SUA si legata – oarecum paradoxal – de o gama in crestere de produse must have. Aceasta include aplicatii care pot fi descarcate (1 300 la ultima numarare), carti de citit sau colorat si cursuri online. Practicile mindfulness si formarea in aceste practici fac parte acum dintr-o industrie de wellness globala valorand trilioane de dolari.
Mindfulness-ul isi are originea in invataturile meditatiei budiste si incurajeaza observarea in liniste a tiparelor de gandire si a emotiilor. Scopul este de a intrerupe ceea ce poate fi o tendinta nesanatoasa sa te supraidentifici cu, evidentiind continuturile trecatoare ale mintii. Astfel, cei care practica mindfulness se pot cufunda in ceea ce este adesea descris ca o constiinta mai „larga” si eliberatoare. Persoanele sunt eliberate de tendintele aparent automate (cum ar fi anxietatea privind statutul social, aparentele, perspectivele de viitor, productivitatea) care sunt exploatate de agentii de publicitate si alte institutii pentru a ne modela comportamentul. In forma sa originala budista, mindfulness-ul este inseparabil de viata etica.
Cresterea rapida si popularizarea a ceea ce era considerata odata ca prezervare a contraculturii anilor ’60, asociata cu respingerea valorilor materialiste, ar putea parea surprinzatoare. Dar nu intamplator aceste practici de meditatie si mindfulness au devenit atat de raspandite. Neoliberalismul si cresterea asociata a „economiei bazate pe atentie” sunt semne ale vremurilor noastre consumeriste si intreprinzatoare. Corporatiile si institutiile dominante se dezvolta prin captarea si directionarea timpului si a atentiei noastre, ambele parand a fi tot mai greu de gasit.
Economia bazata pe atentie
Celebrul activist francez, filosof si psihoterapeut Félix Guattari observa cu ceva timp in urma cum capitalismul contemporan a inceput sa determine cine credem noi ca suntem. Puterea mass-mediei corporatiste, a publicitatii, a jocurilor video, a Hollywood-ului si ascensiunea pe care o are social media conditioneaza modul in care ne prezentam si gandim despre noi insine. Si, la randul lor, vederile noastre despre noi insine participa la producerea tuturor celorlalte marfuri.
De vreme ce am ajuns sa ne identificam cu vietile noastre de consumatori, vietile noastre au fost reduse la o serie infinita de alegeri si tranzactii. In acelasi timp, relatiile noastre, avand altadata o biodiversitate infloritoare, atat naturala, cat si culturala – devin atrofiate si regreseaza in spatele unei serii de ecrane, pastrandu-se doar ca spectacol televizat pentru a pune balsam pe ruinatul sentiment colectiv de neliniste.
Prin urmare miza este mare pentru companiile care concureaza sa transforme in marfa si sa ne colonizeze atentia. Nu mai suntem simpli consumatori capturati din intamplare de un marketing destept. Am devenit subiecti si produse formate in interactiunea algoritmilor, tehnologiei si instrumentelor corporatiste recent fabricate care ne mineaza relatiile, gusturile, dispozitiile si preferintele intime. Acestea sunt apoi reintroduse in sistem intr-o bucla perfecta pe platformele dezvoltate de Facebook, Apple, Netflix si altii, care ne transforma acum atentia intr-o marfa de schimb.
Dar, pe masura ce ingradirea noastra in aceasta „economie bazata pe atentie” se accelereaza, vulnerabilitatea noastra fata de dependenta, singuratate, depresie si alienare este tot mai mare. Cu cat cumparam mai mult intr-o lume dezvrajita, fara complexitate, ingrijire si sens, natura si ceilalti oameni par sa se retraga in spatele unei serii de ecrane.
Cititi si Anti-Oedip de Gilles Deleuze si Félix Guattari: Un indrumar de viata non-fascista
McMindfulness
Intre timp mindfulness-ul, o practica ce isi are radacinile in budism, a explodat ca popularitate. Acest lucru poate parea ciudat. Dar varianta populara, seculara a mindfulness-ului – sau a „McMindfulness„-ului, cum a fost poreclita – pare sa ofere un raspuns adecvat, terapeutic la multe dintre trasaturile neoliberalismului contemporan si la cerintele economiei bazate pe atentie.
Intr-adevar, practicile bazate pe mindfulness fuzioneaza cu logica neoliberala a „ingrijirii de sine” (self care, in orig.). Ele par a fi in concordanta cu imperativul de a ne asuma din ce in ce mai mult responsabilitatea pentru propria noastra soarta, deoarece aceasta s-ar decide in afara comunitatii. Aceasta este o logica care a devenit omniprezenta in institutiile noastre publice si private, unde „autoreglementarea” (self regulation, in orig.) in cautarea rezilientei este noul cuvant de ordine. Adaptati-va – sau pieriti.
Asa se face ca mindfulness-ul este vandut ca un ragaz de la hiperconsumerism sau ca sprijin pentru lupta noastra de a ne conforma presiunilor de crestere a productivitatii la locul de munca. Este folosit, de exemplu, ca o forma de autodisciplina in serviciul cresterii productivitatii in mediile corporatiste si institutionale. La fel, practica este pusa in aplicare de institutii pentru a ajuta la atenuarea consecintelor in momente intense de distres, cum ar fi atunci cand personalul este pregatit sa se adapteze la vesti despre iminente concedieri.
Inapoi la budism?
Asadar, asa-numitele practici de mindfulness terapeutic secular pot functiona in acelasi registru ca si neoliberalismul si „economia bazate pe atentie”. Acesta este motivul pentru care filozoful Slavoj Žižek a descris odata budismul ca fiind complementul perfect pentru o societate consumerista. Žižek avea doar pe jumatate dreptate. Problema reala este insusirea selectiva a practicilor budiste, despuiate de insight-urile lor etice si filosofice. Ca rezultat, practicile de mindfulness sunt prea des prezentate si invatate fara o recunoastere adecvata a structurilor de putere care ele insele sunt o sursa importanta a distresului nostru.
Invataturile budiste disting intre „mindfulness corect” si „mindfulness gresit”. Mindfulness-ul trebuie sa fie practicat acordand atentie functionarii puterii si a contextului, daca dorim sa genereze insight-uri utile si eliberatoare. Este ireductibil la experienta exclusiv personala sau individuala. Mai degraba trebuie sa fie practicat ca o poarta de acces la o etica a ingrijirii si catre comunitate – „mindful commons„. Asa cum ne aminteste filosoful grijei, María Puig de la Bellacasa, intreaga cunoastere are un cadru: cunoasterea si gandirea sunt de neconceput fara atentie la relatii. Acestea, inclusiv relatiile de putere, care avea o pondere si pot circula prin trupurile, mintile si locurile noastre, influenteaza felul in care gandim.
Dezbracate de radacinile sale etice si contextuale, practicile bazate pe mindfulness imprumutate pe linei budista si zen risca sa produca acumulari la izvorul suferintelor de care Buddha a dorit sa se elibereze pe el insusi si pe altii. Dar practicat corect, mindfulness-ul – informat cat priveste puternicele surse institutionale ale suferintei – poate fi o cale catre angajare critica si rezistenta.
Cititi si McMindfulness: In magazia cu himere sau cum ne imbolnaveste mindfulnessul
Foto: simplafyi.com
Articolul a fost publicat initial in The Conversation si poate fi citit in original aici.
A prezerva inseamna a preveni, in romana. Nu prea are sens in text.
E putin neclar, intr-adevar, in limba romana. Dar mai degraba decat "a preveni" (nu prea inseamna asta, de fapt), "a prezerva" semnifica "a feri", "a pazi", "a salva", "a pastra" (https://dexonline.ro/definitie/prezerva). Deci ar avea sens. Poate ca "a conserva" ar fi mai limpede ca traducere a englezescului "to preserve", dar, fiind vorba despre contracultura contestatara, anticonservatoare a anilor '60, cred ca ar contraria un pic.