Mintea umană reprezintă, încă, un mister nedezlegat, chiar și pentru specialiști. Dar, în ciuda aparentei sale fragilități, ea face dovada unei foarte bune organizări și a unui extraordinar caracter stabil. Construită pe baza unei structuri de rezistență internă, mintea își distribuie conținuturile în funcție de un set categorial ce are rolul unui sistem de referință.
Citiţi despre Mişcări psihice şi logică internă
Tendința de a opera categorizări și clasificări este înnăscută și răspunde astfel nevoii de sistematizare coerentă a lumii exterioare, sistematizare care să permită și orientarea eficientă. Sunt stabiliți algoritmi, care pot fi general-valabili tuturor oamenilor, dar care pot fi și personalizați.
Experiențele individuale și contextul de viață sunt elementele care definesc tiparele personale din modul de clasare referențial al fiecăruia, stabilind criteriile de selecție în funcție de care un eveniment sau o întâmplare pot diferi atât de mult de la persoană la persoană, chiar și în situații sau condiții aparent (doar aparent!) identice – deoarece fiecare asamblaj în parte singular.
Aceste procese se realizează însă prea puțin conștient, iar legăturile care ajung astfel să fie stabilite între diferite elemente și evenimente ajung scapă cunoașterii coerente, intelectuale. Adesea, înțelesurile rămân ascunse în profunzimea psihicului, uneori neputând fi nici măcar intuite la nivel declarativ, verbal.
Citiţi despre Psihologia evolutionista la intersectie cu psihopatologia
Dar verbalizarea este esențială pentru înțelegerea conștientă… Un act cognitiv presupune o organizare logică a discursului și a aspectelor care se vor a fi redate, precum și reflecția asupra acestora*. Astfel că, dacă putem spune despre conștientizare că reprezintă strategia cea mai eficientă de care avem nevoie pentru a ne putea înțelege, cunoaște și ulterior dezvolta, verbalizarea se impune ca vehiculatorul prin excelență al acestui demers.
La fel stau lucrurile și în ceea ce privește restructurările facilitate prin insight-uri și alte revelații ale fenomenului înțelegerii de sine. Avem nevoie să dăm o formă a ceea ce ni se întâmplă și se întâmplă cu noi înșine, pentru a evita prăbușirea existențială ce ne-ar amenința în caz contrar.
Avem nevoie de sens și de structură.
Avem, totuși, nevoie și de cuvinte.
Citiţi despre Ferro si cum lucreaza mintea analistului [sau cum arata o galeata fara capac]
* Se are în vedere în acest sens fenomenul încadrat în așa-numita normă a sferei de sănătate psihică, ci nu situațiile întâlnite în destructurările psihopatologice.
>> Caută aici psiholog, psihoterapeut, psihiatru
Foto: Zulmaury Saavedra pe Unsplash
Alexandra Frîncu
este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.
