Prevenţia suicidului la vârsta înaintată

Continui seria de articole de la Conferinţa Naţională Alzheimer cu un subiect cel puţin la fel de important ca cele anterioare: „Prevenţia suicidului la vârsta înaintată”. Workshop-ul a fost prezentat de psih. dr. Doina Cozman, preşedinte al Alianţei Române de Prevenţie a Suicidului.

IMPORTANT:

În scrierea acestui articol, am respectat recomandările pentru media ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). [1]

Deoarece poate constitui un declanşator, persoanele cu tentative anterioare de suicid şi/ sau cu gânduri suicidale sunt rugate să NU citească acest articol.

Sinuciderea este o problemă majoră de sănătate publică, cu consecinţe emoţionale, sociale şi economice. Există aproximativ un milion de sinucideri/ an în toată lumea şi se estimează că aproximativ şase persoane sunt afectate de fiecare deces.

Factorii care contribuie la sinucidere şi la prevenţia acesteia sunt complecşi şi neînţeleşi în totalitate, dar există dovezi că mass-media joacă un rol semnificativ. Pe de o parte, persoanele vulnerabile pot fi influenţate să se angajeze în comportamente imitative, declanşate de raportări, în special dacă acestea sunt extinse, senzaţionaliste şi/sau descriu explicit metoda sinuciderii. Pe de altă parte, prin raportare responsabilă se poate realiza psiho-educarea publicului şi persoanele care riscă să se sinucidă pot fi încurajate să solicite ajutor. [2]

Cyberbullying. Bullying si suicid

Datele epidemiologice furnizate de OMS ne prezintă următoarea realitate, la persoanele în vârstă de 75 de ani şi peste:

• la bărbaţi: 50 la 100 000 de locuitori;
• la femei: 16 la 100 000 de locuitori.

Sinuciderea nu este niciodată rezultatul unei singur factor sau eveniment. Conform tratatelor de specialitate, o afecţiune psihică reprezintă un predictor, la care se pot adăuga sau nu: o afecţiune fizică, o deficienţă funcţională, evenimente stresante de viaţă, conflicte interpersonale.

Complexitatea actului are un impact puternic pentru membrii familiei şi prieteni, aceştia căutând ulterior cauze, întrebându-se dacă au existat semne timpurii de avertizare şi le-au ratat, jelindu-şi pierderea şi simţindu-se vinovaţi, supăraţi, stigmatizaţi (în anumite societăţi sau comunităţi) sau abandonaţi. Rapoartele despre sinucidere care explorează unele dintre aceste efecte vor fi de folos pentru psiho-educarea publicului. [3]

Prevalenţa comportamentelor suicidare ne este prezentată conform studiului efectuat în S.U.A. de Callahan et al., 1993:
ideaţie suicidară:

• 1% în asistenţa primară:
  • sindrom afectiv;
  • cele mai semnificative asocieri: simptome din depresie şi demenţă.
• tentative de suicid:
  • încercări care s-au finalizat cu suicid: rata este de 4:1;
  • factori care au crescut letalitatea: izolare, determinare mai mare de a muri, rezilienţă psihică diminuată;
  • mai puţine semne de avertizare, metode mai violente, planificare mai riguroasă.
• suicid finalizat: 16,9->62 la 100.000 de locuitori.

Suicidul semnifică

orice caz în care moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de victima însăşi, care ştie că trebuie să producă acest rezultat (Émile Durkheim). 

Problematica suicidului a fost dintotdeauna disputată de filosofie, psihologie, sociologie şi medicină. Cel mai important studiu despre suicid este Le suicide (1897) al lui Émile Durkheim. Ion Biberi, în Principii de psihologie antropologică, consideră o triplă incidenţă: biologică, psihologică şi socială, ca

un act care presupune devierea unuia dintre instinctele cele mai înrădăcinate ale structurii biologice. [4]

“Cele 13 motive” sau despre glamourizarea suicidului la adolescenti

Reluăm prezentarea factorilor de risc cu următoarele informaţii statistice, provenite tot din S.U.A.:

• sănătate mentală
  • 71->95% din persoanele decedate cu vârsta > 65 ani aveau tulburări psihice majore;
  • corelaţie statistică cu tulburarea depresivă.
• caracteristici de personalitate: 
  • nivel mai scăzut de adaptabilitate
  • nevroză;
  • nivele scăzute ale deschiderii spre experienţe noi;
  • caracteristici obsesive şi anxioase.
• sănătate fizică
  • contribuie direct în 70% din decese;
  • riscul este mediat de asocierea cu afecţiuni psihice.
• factori sociali
  • evenimente de viaţă stresante;
  • izolare, singurătate;
  • lipsa suportului social, care are rol moderator.

Factorii protectori sunt: înţelegerea valorii şi sensului vieţii, decizia de a lăsa în urmă trecutul şi de a renunţa la un mediu negativ, îngrijirea de sine, conştiinţa de sine, auto-acceptarea, responsabilitatea, credinţele religioase şi spirituale, relaţiile interpersonale, interesele şi activităţile pline de semnificaţie, angajarea în viaţa comunităţii, implicarea serviciilor medicale de sănătate mintală.

Realizarea prevenţiei se face utilizând în principal următoarele metode:

Mijloacele de prevenire includ, dar nu se limitează la: restricţionarea accesului la potenţialele metode de sinucidere, tratament clinic, intervenţii de îngrijire primară, implicarea comunităţii, creşterea rezilienţei, consiliere telefonică.

Tratamentul clinic reduce ideaţia suicidară la mai mult de 75% din persoane. Răspunsul la tratament este între 3 şi 6 săptămâni. Este nevoie de atenţie şi de o posibilă supervizare, până când tratamentul îşi face efectul.

Implicarea comunităţii se realizează prin, dar nu se limitează la: participarea la workshop-uri despre sănătatea mintală, realizarea de screening-uri anuale pentru depistarea depresiei la persoanele de 65 de ani şi peste, activităţi de grup pentru întărirea suportului social.

Creşterea rezilienţei se realizează prin:

• corectarea dezechilibrului dintre factorii de risc şi cei protectori;
• reducerea factorilor de risc, pe care se bazează majoritatea strategiilor de prevenţie;
• terapia cognitiv-comportamentală poate creşte:
  • adaptarea la perioada pensionării prin găsirea unui nou sens al vieţii (setarea şi îndeplinirea de obiective personale cu semnificaţie)
  • speranţa, îndeplinirea obiectivelor, serenitatea, flexibilitatea şi schimbarea atitudinii pesimiste despre pensionare.

Articolul de astăzi a fost scris pe baza prezentării susţinute de psih. dr. Doina Cozman, precum şi a studiului individual.

Pentru persoanele care au nevoie de ajutor specializat, vă recomand să apelaţi la un medic psihiatru/ psiholog/ camera de gardă a unui spital/ apel la Linia telefonică TelVerde Antisuicid (0800 801 200). A cere ajutor este un act de curaj, nu de laşitate!

Pentru finalul acestui articol, vă propun să păstrăm un moment de reculegere în amintirea persoanelor care au murit şi să ne gândim cu respect şi înţelegere la familiile şi prietenii lor.

Vă mulţumesc!

Citiţi despre Suferinta ascunsa a badantelor intoarse acasa

Referinţe bibliografice

[1] „Preventing Suicide, A Resource for Media Professionals”, World Health Organization, Department of Mental Health and Substance Abuse, Geneva, 2008, p. 3
[2] Idem, p. 5
[3] Idem, p. 7
[4] Tudose F., Tudose C., Dobranici L., Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Editura Trei, Bucureşti, 2011, p. 239

Foto: Alex Boyd pe Unsplash

Citiţi aici toate relatările de la Conferinţa Naţională Alzheimer 2020