Tulburarea obsesiv-compulsivă este definită, conform DSM-5, prin prezența unor obsesii și ritualuri compulsive recurente suficient de severe pentru a interfera cu funcționarea de zi cu zi și a cauza distres persoanei.
De subliniat faptul că, deși prezintă elemente ce se pot asemăna ori suprapune, tulburarea obsesiv-compulsivă nu este același lucru cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă, tot astfel cum nu este nici tulburare ipohondriacă ori nu se identifică cu comportamentele de tip repetitiv precum tricotilmania sau cele autoagresive.
Citiţi şi Tulburarea obsesiv-compulsiva: adevarata ei tragedie
Jonathan S. Abramowitz descrie tulburarea obsesiv-compulsivă ca având trei părți sau dimensiuni:
- Experiențele personale aflate în legătură cu tulburarea obsesiv-compulsivă (precum obsesiile, anxietatea și senzațiile corporale);
- Răspunsurile față de aceste experiențe personale (compulsiile, sentimentul de eliberare de scurtă durată);
- Efectele negative asupra calității vieții persoanei (interferența cu activitățile importante, cu relațiile, cronofagia).
Totodată, dacă obsesiile reprezintă gândurile intruzive profund anxiogene, atunci compulsiile sunt comportamentele la care individul cu tulburare obsesiv-compulsivă se angajează pentru a reduce această anxietate și a-și reavalida, într-o anumită măsură, sentimentul de siguranță. O clasificare generală a obsesiilor și a compulsiilor ar identifica un număr de 6, respectiv 4, astfel de tipuri.
A. Tipuri de obsesii
- de responsabilitate pentru greșeli sau vătămări: gândurile vizează posibilitățile de a comite erori care să rezulte în vătămarea altor persoane ori chiar în declanșarea unor dezastre (incendii, tragedii);
- de contaminare: precupare față de posibilitatea de infectare cu diferiți viruși sau agenți patogeni, precum și cu chimicale sau alte substanțe toxice;
- de ordine și simetrie: se referă la faptul că anumite lucruri sunt percepute a nu fi „în regulă”, că anumite idei sau lucruri nu sunt aranjate bine sau sunt în număr par / impar;
- de violență și agresivitate: includ gânduri, imagini sau temeri referitoare la violență, obscenitate sau rasism, posibilitățile de a face rău cuiva drag sau de a ceda în fața unor impulsuri agresive;
- sexuale: cuprind gânduri, imagini sau temeri referitoare la interacțiuni interzise (adulter, incest) la homosexualitate sau perversiune;
- religioase și morale: gândurile și imaginile intruzive și anxiogene țin de sfera blasfemiilor, comiterii de sacrilegii, posibilității de a ajunge în iad sau de a greși în mod fatal din punct de vedere moral.
Aflaţi despre Tulburarea obsesiv compulsiva in 3 minute
B. Tipuri de compulsii
- de verificare: impulsurile comportamentale determină persoana să verifice în mod repetitiv (3, 4 ori) dacă ușile sunt încuiate, dacă geamurile sunt închise, dacă robinetele sunt oprite etc.
- de decontaminare: includ spălatul pe mâini în mod repetat și îndelungat, spălarea clanțelor și dezinfectarea suprafețelor comune din casă etc.
- de repetiție a unor activități de rutină: este cazul rescrierii diferitelor documente sau aprinderii și stingerii de mai multe ori a întrerupătoarelor etc.
- de aranjare și ordonare: se referă la comportamentele persoanei de a alinia milimetric lucrurile, de a le menține într-o ordine strictă, de a merge numai pe o anumită parte a străzii sau de a călca mai întâi cu un anumit picior etc.
Ce este din punct de vedere terapeutic important de reținut e faptul că această componentă comportamentală a tulburării obsesiv-compulsivă este esențială pentru regăsirea sentimentului de siguranță al persoanei care execută ritualurile printr-o oarecare formă de exercitare a controlului. Este vorba, așadar, de un mecanism de apărare scăpat (mult) de sub control și al cărui cerc vicios pe care îl alcătuiește alături de gândurile obsesionale reprezintă un sistem ce se autovalidează și se întărește prin sine însuși…
Vedeţi 4 filme TED despre tulburarile psihice
Foto: pan xiaozhen pe Unsplash
Alexandra Frîncu
este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.
