Masculinitate furată, feminitate oprimată şi bătălia dintre sexe

Indiferent că o recunoaștem sau, discriminarea de gen este bidirecțională.

Ceea ce autorii Philip Zimbardo şi Nikita D. Coulombe aduc în discuție în acest volum amplu și foarte bine documentat este faptul că, atunci când vine vorba despre gen și expectanțe sociale, un inevitabil dublu standard acționează nu doar la nivelul discursului conștient, cât mai ales al conduitei sociale inconștiente.

Mesajele pe care băieții și fetele le aud de-a lungul educației lor sunt diferite și le pun în vedere modalități paradoxale nu doar de câștigare a propriului rol și loc în societate, ci mai ales de raportare la celălalt. Surprinzător, discursul despre interacțiunea dintre cele două roluri tradiționale nu are nimic a face cu „modernitatea”, creând confuzie la nivelul dezvoltării identității de gen și aruncând relațiile în derivă.

>> Pentru că e mai greu să fii bărbat şi mai ales bărbat cu fustă

Masculinitate furată, întrebări… şi răspunsuri?

Spre exemplu, o foarte bună întrebare pe care autorii o adresează în cartea Masculinitate furată pentru a sublinia unul dintre dublele standarde mai sus menționate este următoarea: ne dorim ca femeile să investească mai mult în viața lor profesională și bărbații în cea personală, în mod aparte cei din urmă alegând să fie mai des cei care stau acasă și se ocupă de creșterea copiilor, însă

Se pune întrebarea dacă femeile se pot simți la fel de atrase de un partener care stă acasă precum de un partener care merge la muncă?

Dincolo de gălăgia discursurilor pro-emancipare, ce includ atât progresul carierei femeilor, cât și a bărbaților casnici, mai multe sondaje surprind problema de fond, remanentă: stigmatizarea taților casnici este un fenomen real, iar fetele și adolescentele sunt în continuare validate mai mult pentru aparențele fizice decât pentru capacitățile mentale.

O afirmație pe care Philip Zimbardo şi Nikita D. Coulombe o fac la un moment dat în volumul Masculinitate furată este că „standardele au crescut” în loc să devină mai echilibrate „în urma mișcării feministe, cel puțin în ceea ce privește bărbații.” Și, în mare parte, acesta este un adevăr, anume că liberalizarea și promovarea drepturilor femeilor pierd din vedere noțiunile de echitate și egalitate mai mult decât suntem dispuși să admitem.

>> Poponar = Pierzător (Narcisismul falic ca apărare): Fragmente

Așa cum explorăm și încercăm să creștem conștientizarea socială a aspectelor care dezavantajează femeile, trebuie să le permitem bărbaților să abordeze domeniile în care se simt reduși la tăcere,

afirmă Zimbardo și Coulombe.

Departe de a arăta cu degetul spre o tabără ori alta, ceea ce ar trebui să ne preocupe mai degrabă este impactul acestor mesaje duble asupra formării identitare a tinerilor. Dacă „nu” nu înseamnă de fapt „nu”, dar nici nu înseamnă „da”, atunci care este drumul pe care ar trebui să-l aleagă relațiile dintre bărbați și femei?

Dacă lumea nu se învârte în jurul bărbaților, de ce să se învârtă în jurul femeilor?

Este mai ușor să discutăm despre drepturi egale decât despre responsabilități egale,

afirmă autorii. Ce înseamnă, de fapt, aceste drepturi și responsabilități egale, totuși? Dreptul la același stat de plată? Responsabilitatea față de același volum de muncă și număr de ore dedicate carierei în detrimentul vieții de familie?

Masculinitate furată de Philip Zimbardo şi Nikita D. Coulombe este un volum care trebuie citit cu atât mai mult în această perioadă în care, de-a lungul bătrânului continent, încep să se facă auzite tot mai multe glasuri ce propun decizii și măsuri cu tendință opresivă față de ambele genuri.

>> “Jumătate de om” si toleranţa liberală

Poate că ar trebui să fie mai puțin despre impunere și dominaţie, despre bătălia dintre sexe ori câștigul de cauză al unui gen sau altul, cât despre, așa cum autorii afirmă, compasiune și cooperare; mai puțin despre deosebiri și mai mult despre asemănări. Pentru că modul în care dublul standard acționează este prin discursul despre faptul că un gen este mai dezavantajat decât celălalt, numai că celuilalt nu i se recunoaște libertatea de a-și afirma propriile dezavantaje:

Faptul că recunoaștem numai vulnerabilitățile femeilor, comunicându-le bărbaților că ei sunt potențialii abuzatori și femeilor că ele sunt potențialele victime, influențează negativ pe toată lumea și amplifică dezechilibrele,

insistă autorii cărţii Masculinitate furată.

Pentru că această modalitate de problematizare a discursului despre gen și a diferențelor dintre sexe nu face decât să întărească stereotipurile și să imprime cu tot mai mare forță distorsiunile ce ajung să acționeze din interior, vulnerabilizând de fapt atât tinerele femei, cât și tinerii bărbați.

Nu este vorba, în fapt, despre introiectarea unei imagini despre sine a victimei, respectiv a agresorului? Nu este vorba despre a te dezvolta identitar sub aura neputinței de a te schimba, ca și când asupra destinului tău și a relațiilor tale planează definitiv și pentru totdeauna un dat indisociabil de cel genetic și ereditar, chiar dacă este cultural?

Nu ne gândim la forța cu care acționează mesajele referitoare la gen, deși ne gândim la cele referitoare stimă de sine, capacitate de acțiune ș.a.m.d., adâncind ruptura; alegând să eliminăm orice mențiune sau discurs educațional referitor la gen nu face decât să vâre chestiunea sub preș, nu s-o rezolve și nici să-i ajute pe tineri să înțeleagă cine sunt, care le sunt drepturile și responsabilitățile și mai ales cum se pot ocupa de acestea în armonie și în autentic echilibru față de celălalt.

Poate că din cauza aceasta ar trebui să ne intereseze, pe fiecare dintre noi, aceste aspecte, de feminitate oprimată şi de masculinitate furată.

>> Sexul, cafeaua şi bărbaţii

Philip Zimbardo, Nikita D. Coulombe, Masculinitate furată. De ce tinerii bărbați întâmpină probleme și ce e de făcut, Editura Trei, București, 2020

Foto: Velizar Ivanov / Unsplash