În funcție de măsura, mai mare sau mai mică, în care ne eliberăm de posesiunile arborelui genealogic, vom fi mai mult sau mai puțin vulnerabili la acest tip de posesie.
Scopul cunoașterii dimensiunilor psihice discutate anterior, din perspectivă metagenealogică, se referă în principal la accesarea capacităților autonome de dobândire a individualității și independenței identitare față de preluările și moștenirile familiale.
Atunci când Alejandro Jodorowsky afirmă că
familia acționează prin posesie,
el afirmă de fapt că preluările (fie ele posturale, emoționale, intelectuale) pe care copilul le face din partea părinților și a genitorilor săi tind să-i invadeze (asemenea unui fenomen de posedare) individualitatea, astfel încât moștenirea (genealogică) să fie perpetuată.
>> Metagenealogia, între comoara şi capcana arborelui familial
Supraviețuirea arborelui familial depinde de continuitatea sa, prin intermediul descendenților care duc mai departe moștenirea genealogică, însă în cazul preluării și transmiterii unui conținut preponderent negativ, respins, neconștientizat – traume, doliuri neîncheiate etc. – energia creatoare a arborelui nu doar stagnează, ci poate rămâne blocată pentru mai multe generații.
Astfel apar simptomele disfuncționale și patologiile specifice de la un nivel sau altul, forța mimetică antrenându-se în cadrul dinamicilor relaționale și afective din interiorul ansamblului genealogic. Măsura în care
caracteristicile posesorului [antecendentului] îl copleșesc pe cel posedat [descedentul], ducându-l nu la realizarea lui personală, ci la aceea a personajului pe care îl reproduce,
traduce de fapt măsura în care transmiterea familială este una distorsionată, blocată, patologică.
>> Colonizarea în metagenealogia lui Alejandro Jodorowsky
Acapararea destinelor individuale de către forțele genealogice are loc în principal cu ajutorul forțelor inconștiente, cărora nu li se poate opune, desigur, decât cea a conștientizării, deci a efectuării unui travaliu asupra propriei persoane astfel încât „deposedarea de sine în favoarea intereselor personajelor imitate” să fie întreruptă.
Clarificarea arborelui este indispensabilă pentru dezamorsarea acestor posesiuni,
afirmă Alejandro Jodorowsky, admițând însă că ea [clarificarea] poate să fie totuși „insuficientă”, deoarece „conștientizarea în sine” nu ajunge întotdeauna pentru a putea debloca „obiceiurile emoționale, corporale, creative sau sexuale și credințele instalate” în generații de-a rândul.
Ce propune astfel metagenealogia este însoțirea verbalizării cu acte de reparație simbolică și utilizarea metaforelor artistice, care acționează aproape „magic” în direcția eliberării inconștientului. Înțelegând faptul că acțiunea arborelui este asemenea unei predicții și că
orice predicție acționează ca un blestem,
neconștientizarea acesteia și nerealizarea unui act de „imunizare” nu va determina nici schimbarea, și nici începutului procesului de vindecare psihică.
Arta și mijloacele sale de transpunere simbolică îi dau posibilitatea individului să acționeze asupra tuturor acestor fapte și forțe care altfel par nu doar disproporționat de mari, ci și incontrolabile. Accesarea resurselor inconștiente prin intermediul acțiunilor cu semnificație personală și transpersonală deschide „porțile” inconștientului și realizează tăierea cordonului invizibil prin intermediul căruia persoana era în mod constant deposedată de posibilitățile de manifestare și investire în propriul destin.
>> Alejandro Jodorowsky despre limbajul metagenealogic al dimensiunilor psihice
Bibliografie: Alejandro Jodorowsky, Marianne Costa, Metagenealogia. Familia este şi comoară, şi capcană, Editura Philobia, Bucureşti, 2020
Foto:
