Rata sinuciderilor a scăzut în primele 6 luni de pandemie COVID-19, sau cel mult s-a menţinut la acelaşi cote ca în anii anteriori, sugerează studii recente. Iar aceasta în condiţiile în care existau îngrijorări, dată fiind situaţia pandemică, că va exista o creştere drastică în numărul de sinucideri, pe fundalul ratelor de şomaj şi al consecinţelor sociale şi personale ale carantinei introduse în multe ţări.
Îngrijorarea că rata sinuciderilor ar putea creşte în această perioadă vine pe fundalul constatărilor că pandemia de coronavirus sau COVID-19 are însemnate efecte psihologice şi sociale, care vor persista, foarte probabil, luni şi ani de zile de acum înainte. Studiile realizate indică faptul că pandemia este asociaă cu distress, anxietate, frică de contaminare, depresie şi insomnie, în rândurile populaţiei şi printre profesioniştii din sistemul de sănătate şi îngrijire.
Rata sinuciderilor, îngrijorări în pandemie
Izolarea socială, anxietatea provocată de pandemie, teama de contagiune şi incertitudinea, stresul cronic şi problemele economice ar putea conduce la sporirea depresiei, anxietăţii în general, abuzului de substanţe şi a altor tulburări psihiatrice în populaţia vulnerabilă, inclusiv printre persoanele cu tulburări psihiatrice preexistente şi printre persoanele care locuiesc în regiunile cu un mare număr de cazuri de infectări cu COVID-19.
Or, condiţii psihiatrice precum tulburările de dispoziţie şi tulburările legate de abuzul de substanţe sunt asociate cu comportamentul suicidal. Din această perspectivă, criza COVID-19 ar putea creşte riscul de suicid în timpul pandemiei şi ulterior.
Iată tot atâtea motive pentru care s-a sugerat că ar trebui întreprinse campanii mediatice şi prin social media de promovare a sănătăţii mintale şi de reducere a distressului.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Deocamdată, însă, este constatată o scădere ori cel mult, în unele ţări, o menţinere cât priveşte rata sinuciderilor comparativ cu perioadele similare ale anilor trecuţi. Pentru această evaluare, primele 6 luni scurse de la începutul pandemiei sunt considerate o perioadă rezonabilă de observaţie.
Rata sinuciderilor scade în vremuri catastrofale
Astfel, confom The Tyrol Suicide Register (TSR) care ia în evidenţă cazurile de suicid din Tirol, Austria, a fost comparată perioada 1 aprilie – 30 septembrie 2020 cu aceeaşi perioadă a anilor trecuţi, 2006-2019, constatându-se o scădere însemnată cât priveşte rata sinuciderilor în 2020.
Până acum, puţine date au fost publicate referitor la fluctuaţiile în rata sinuciderilor în timpul pandemiei. În Japonia, rata sinuciderilor la copii şi adolescenţii sub 20 de ani nu s-a schimbat semnificativ în perioada martie-mai 2000 comparativ cu perioadele similare din anii 2018 şi 2019. În Queensland, Australia a fost raportat că nu există nici o evidenţă că ratele de suicid s-ar fi schimbat faţă de anii anteriori – perioada de referinţă fiind de 7 luni începând cu declararea stării de urgenţă în sănătatea publică la 1 februarie 2020. În Norvegia a fost raportată o descreştere a numărului de sinucideri în primele trei luni după izbucnirea COVID-19, comparativ cu perioadele corespondente din anii 2014-2018.
Deşi ar putea părea paradoxal, nu este, de fapt, deloc neobişnuit că rata sinuciderilor nu creşte, ba chiar scade, cel puţin temporar, în timpul unor catastrofe, fie ele naturale sau produse de om. Un asemenea fenomen a fost înregistrat în vreme de război, de atacuri teroriste şi (deşi mai puţin evident) în timpul unor catastrofe naturale.
Poate că explicaţia pentru scăderea înregistrată în rata sinuciderilor în timpuri de catastrofă poate fi căutată, cel puţin parţial, în creşterea coeziunii sociale ca răspuns al societăţii la ameninţarea externă. Înaintea pericolului reprezentat de invizibilul şi aparent inevitabilul coronavirus problemele individuale par să rămână pe al doilea plan, măcar pentru o vreme. Din perspectivă psihodinamică, perceperea unui duşman exterior conduce la slăbirea sau dispariţia nevoii de a transforma agresiunea îndreptată spre exterior în agresiune faţă de sine, având ca rezultat o reducere, fie şi tranzitorie, a impulsurilor suicidare.
Deşi carantina şi restricţiile de circulaţie pot spori ideaţia suicidară, aşa cum s-a constatat în Statele Unite, augmentate fiind de izolare, problemele de sănătate, de incertitudine şi de pierderea unor persoane iubite, se pare că aceste efecte negative sunt compensate sau chiar inversate de altele. În primele luni ale pandemiei, în multe ţări – cum şi Austria – au fost iniţiate multe acţiuni sociale, de cartier şi între vecini; politicienii au promis sprijin financiar public – şi în parte l-au şi acordat, iar reglementările către un program scurt de muncă au redus rata şomajului. Au existat multe iniţiative şi campanii, mai mari şi mai mici, care au contribuit la prevenirea unei creşteri a ratei sinuciderilor.
Iniţiatorii acestor studii despre rata sinuciderilor susţin însă, cu prudenţă metodologică, faptul că rezultatele de până acum sunt, evident, numai parţiale şi limitate la o perioadă de timp şi că studiile vor trebui continuate, inclusiv după stingerea pandemiei, până la impunerea unor concluzii mai generale.
Citiţi mai multe la Cafe Gradiva despre pandemia de coronavirus / COVID-19
Bibliografie
- Eberhard A. Deisenhammer, Georg Kemmler, „Decreased suicide numbers during the first 6 months of the COVID-19 pandemic”, in Psychiatry Research, Volume 295, January 2021, 113623
- Leo Sher, „The impact of the COVID-19 pandemic on suicide rates”, in QJM Oct 1;113(10):707-712. doi: 10.1093/qjmed/hcaa202
Foto: Joshua Rawson-Harris / Unsplash
