Te-ai nascut cu un cronometru in minte?
Daca raspunsul tau la aceasta intrebare – culeasa din editia din 1964 a Chestionarului de tipuri jungiene Gray-Wheelwright – este unul perplex, atunci este putin probabil sa te ajute raspunsurile la alegere care urmeaza. Raspunsurile valabile sunt doar „nu” si „da”.
Si ce sa mai zici de „E placut clopotelul de telefon?” sau „Va plac pozele cu o senzatie de (a) zbor in sus? sau (b) apropiere de pamant?” (ambele din acelasi chestionar). Esti in continuare confuz(a)? Atunci probabil ca nu te-ai fi descurcat cu acele teste de personalitate de altădată.
Aceste tipuri de „instrumente psihometrice” – ca sa folosim termenul tehnic pentru termenul generic si nu intotdeauna congruent de teste de personalitate – au aparut la inceputul secolului al XX-lea ca o modalitate de a masura „inteligenta”. Folosite la inceput pentru a ajuta elevii francezi, s-au raspandit scara Binet-Simon, spre exemplu, incepuse sa fie folosita in SUA de catre un psiholog de la Stanford care a publicat chestionarul in 1916, sub numele de testul Stanford-Binet, alocand un scor, coeficientul de inteligenta, sau IQ.
Avem astfel inceputul unei incercari de a simplifica si de a standardiza idei ample si complicate: de preferat transformandu-le in numere. Primul Razboi Mondial a oferit teren fertil abordarilor psihologice in general spre a-si demonstra valoarea, incepand cu tratamentul nevrozei de razboi pana la monitorizarea in recrutarea pentru calitati de lider.
In perioada interbelica, psihologia castigase un nivel de acceptare in cadrul claselor educate ale elitei, dar aceasta era in mare parte de vana psihanalitica: verbalizata, detaliata si personalizata. Leonard si Virginia Woolf publicau traduceri timpurii in engleza ale lui Freud in subsolul lor din Bloomsbury si existau si editii populare, ca de exemplu Brief Account of Freudian Theory (1920) a lui Barbara Low si Machinery of the Mind (1922) a lui Violet Firth.
>> Test psihologic: află dacă eşti psihopat în mai puţin de 5 minute!
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Personalitati in casute de bifat
Dar unii psihologi se eschivau de la ideea ca mintea umana este pur si simplu un freudian amalgam de fantasme, castrare si incest, accesibil doar printr-o analiza indelungata si costisitoare. In schimb, ei se gandeau ca mintea trebuie ca are un anumit numar de caracteristici masurabile ce pot fi comparate unele cu altele. Ei au cautat sa gandeasca acestea la o scara mult mai mare decat s-ar fi putut realiza prin terapia psihanalitica indelungata. Asadar, chestionarele cu raspunsuri multiple au inceput sa devina foarte populare. Psihologi ca Gray sau Wheelwright, sau echipa mama-fiica Katherine Briggs si Isobel Myers s-au apucat sa transforme analiza „tipurilor” jungiana intr-un set de intrebari cu raspunsuri multiple.
Aceasta era parte din incercarea de a funda psihologia ca stiinta, o aspiratie catre un ideal al obiectivitatii. Laboratoarele psihologice fusesera dotate de ceva vreme cu instrumente precise de masurare a timpilor de reactie si de producere precisa a stimulilor, ca mijloace de a elimina factorii personali si subiectivi din evaluarile psihologice. Iar faptul ca experimentele de acest gen – si aceste noi teste de personalitate – produceau numere insemna ca aveau avantajul de a se putea folosi de laboratoarele de calcul noi și prestigioase din campusurile universitatilor lumii postbelice.
Asa a pornit curentul de a reduce personalitatea la un numar limitat de variabile. Gray si Wheelwright, de exemplu, lucrasera la un model pe trei scale, cu calitati opuse la fiecare capat. „Introversie-extraversie” trimitea la „atitudinea generala” a unei persoane. Apoi existau doua caracteristici secundare, fie „intuitie”, fie „senzatie”, ce caracteriza felul in care o persoana percepea lumea; si „gandirea” sau „sentimentul”, ce descriau felul in care o persoana isi evalua propriile perceptii.
Holuri de hotel de bun-gust
Aceste teste de personalitate, de acest tip, pot fi criticate pe mai multe paliere – respectiv ca, din dorinta de a produce numere pentru calcule si comparatie, ele rateaza fenomenul psihic pe care incearca sa il surprinda. S-ar mai putea spune ca aceste teste de personalitate nu judeca oamenii asa cum sunt, ci doar asa cum ei se considera ca ar fi – de exemplu persoana de la bar care crede ca stie sa asculte.
Versiuni moderne ale acestor tipuri de teste de personalitate aflam peste tot in jur. Companiile inca folosesc o versiune modernizata a testului Myers-Briggs pentru a identifica „oportunitati de imbunatatire a performantei” in zilele de team-building. Exista de asemenea tentanta promisiune de a-ti „cunoaste adevarata personalitate” dupa doar cateva clicuri pe net.
Dar ceea ce mi se pare cu deosebire fascinant la toate aceste teste de personalitate este cat de mult au devenit parte din cultura noastra. Un test de personalitate, de exemplu, intreaba: „Iti place sa conversezi cu functionarii, frizerii, uşierii etc.?”
Acesta este un test de introversie-extraversie, dar pare mai degraba sa presupuna ca oamenii care completeaza testul de personalitate nu sunt acei care servesc, cara sacose sau care tund. Tot astfel, avem intrebarea obscura: „Sa presupunem ca asteptati intr-un hotel cu doua holuri, amandoua decorate cu bun-gust in doua culori diferite, unde preferati sa asteptati? (a) In cel albastru (b) In cel rosu.”
Evident, este important faptul ca ambele holuri sunt „de bun-gust”.
Politica de clasa iese la lumina in aceste teste de personalitate, in intrebarile despre vorbitul cu portari sau alegerea intre doua holuri, ambele decorate cu gust. Si ganditi-va la întrebarile despre relatii sau stereotipuri: in vremuri si in locuri diferite oamenii vor simti ca e in regula sa raporteze diferit de cum simt, chiar daca raspunsurile sunt complet anonime.
Exista si o concluzie mai profunda. Ceea ce simtim si felurile in care ne intelegem propriile vieti emotionale se schimba in timp. De la pasiuni si umori, la pulsiunile eului si pulsiunile mortii, pana la hormoni si neurochimicale ceea ce „stim” despre ce simtim schimba felul in care simtim de fapt, nu doar felul in care marturisim ce simtim. Modul in care aceste teste de personalitate raporteaza parametrii personalitatii noastre este marturia vie a determinarii istorice a emotiilor noastre.
Traducere din limba engleză de Alexandra Teodorescu
Foto: Glenn Carstens-Peters / Unsplash; commons.wikimedia.org; jessicamullen/flickr, CC BY
Articolul „Psihologia pe numere: teste de personalitate, o scurtă istorie” a fost publicat iniţial în The Conversation. Îl puteţi citi aici în original.
