Scriitorul Andrew Solomon despre povestea de viaţă, nevoia de sens și politica identității

Nu putem suporta o suferință fără sens, dar putem îndura o durere mare când credem că are sens.

Andrew Solomon

Stabilirea unui scop și atribuirea unei semnificații lucrurilor care (ni) se întâmplă ne definește existențial și ne provoacă chiar, putem spune, să ne construim identitar. Eul se structurează pe măsură ce ne scriem povestea de viață, formulând acel discurs care ne permite să spunem „Eu sunt așa”, „Eu știu asta”, „Eu am trecut prin asta”.

Poveștile sunt baza identității, afirmă scriitorul Andrew Solomon, astfel că descoperirea sensului răspunde de fapt nevoii de a avea un de ce: de ce eu, de ce mie, de ce așa…

Acest „de ce” oferă așadar un fel de justificare existențială pentru povestea de viață, care se conturează pornind de la semnificația descoperită / atribuită; de aceea, spune scriitorul Andrew Solomon, descoperirea înțelesului se referă la a te schimba pe tine : este vorba despre a ne rescrie povestea de viață, de a conferi un nou sens lumii în care trăim.

>> Managementul terorii: sens, existență și mortalitate în conștiința umană

Scriitorul Andrew Solomon despre nevoia de sens

Sensul devine așadar promotorul coerenței identitare, în aceeași accepțiune precum a lui Viktor Frankl ori Boris Cyrulnik: suferința fără sens este nimicitoare pentru spirit, în vreme ce, odată atribuită semnificație acesteia, Eul se regăsește pe sine, consistent.

Central libertății interioare, putem spune că sensul este oglinda ce permite resurselor latente să se manifeste atunci când determină o mișcare autonomă și orientată spre acțiune: câteodată, găsirea înțelesului îți poate da cuvintele de care ai nevoie pentru a lupta pentru libertatea ta.

Cu toate acestea, atrage atenția scriitorul Andrew Solomon, pe cât de eliberatoare poate fi găsirea sensului, pe atât de restrictivă și punitivă poate deveni atunci când este pervertită în numele a ceea ce el numește „politica identității”. Ancorarea exclusivă și părtinitoare într-o singură dimensiune identitară ridicată la rang absolut conduce la comportamente de „preamărire” a unei diferențe din simplul motiv al însușirii acesteia.

>> Mişcări psihice şi logică internă

Se întâmplă astfel că o „aură” cenușie ajunge să impregneze relațiile dintre oameni, care îngustează, astfel, lumea; oamenii ajung să acționeze în grupuri distincte fără empatie pentru celelalte.Vitalitatea umanității se risipește, iar politica identității devine ucigătoare.

Identitatea în sine nu ar trebui să fie o etichetă sau o medalie de aur, ci o revoluție, afirmă spre final scriitorul Andrew Solomon, pentru că, atunci când este înțeleasă adecvat și practicată cu înțelepciune, „politica identității” ar trebui să extindă ideea noastră de ceea ce înseamnă a fi uman, astfel încât să cuprindă și să accepte diversitatea poveștilor de viață și a sensului pe care acestea îl conferă.

>> Nevoia de apocalipsă

Andrew Solomon’s TED Talk : How the worst moments in our lives make us who we are.