Trăim vremuri marcate de schimbări revoluționare în ce privește comportamentele, principiile morale și concepțiile referitoare la cum este trăită și gestionată intimitatea în societatea noastră și în lume.
Salman Akhtar et. al.
Vorbim despre ceva mai mult decât un concept prin care încercăm să categorisim relațiile, având drept reper măsura apropierii ori, mai nou, a distanțelor dintre noi. Poate fi privită drept o relație în sine, relație ale cărei nuanțe le stabilim în funcție de semnificația dinamicilor dintre noi și celălalt, ba chiar, conform psihanalistului Salman Akhtar și a colaboratorilor săi (Editura Trei, 2021), dintre noi și propria noastră persoană, propriul nostru sine:
Intimitatea se referă în egală măsură la spațiul personal, precum și la relaționare. (p. 14)
Spectrul acesta vast al intimității, afirmă autorii în deschiderea volumului cu același nume, are cu atât mai mare nevoie să fie reluat, revăzut și reexaminat, fiind „atât o provocare, cât și o necesitate” pentru fiecare dintre noi, în special „în asemenea vremuri” marcate nu neapărat de pandemie (deși, evident, și de aceasta), cât mai ales de influențele și schimbările pe care media, social media și tehnologia le propun relațiilor.
Dacă dorim să înțelegem ce îi face pe oameni să funcționeze într-o anumită manieră, nu putem ignora semnificația și puterea nevoii lor de a se conecta cu ceilalți,
afirmă autorii. Pentru că relațiile cu cei din jur sunt determinate de fapt de relația cu propriul sine, aceste două fațete ale intimității surprind însăși existența noastră duală, poate contradictorie uneori, de separare și de conectare.
>> Intimitatea şi sexul la români, o cercetare exploratorie
Trecând aici peste etimologia mai degrabă complexă a cuvântului, definiția pe care Salman Akhtar o oferă intimității este cea de „interioritate psihică”, de „estompare a granițelor personale” și de „apropiere de o altă ființă” (p. 19):
Așadar, intimitatea dobândește nu doar sensul de a lăsa ca un lucru foarte personal din celălalt să fie pus înăuntrul sieși, ci și de a pune ceva foarte personal din sine în celălalt (ibid.).
Intimitatea se construieşte din copilărie
Ca proces de formare, ca abilitate ori capacitate de relaționare se construiește încă din „cele mai timpurii stadii ale copilăriei mici”, dar și ale „anilor ulteriori ai copilăriei” (p. 24), având drept reper fundamental „disponibilitatea îngrijirii materne stabile” (p. 25). Astfel, disponibilitatea mamei nu doar că îndrumă, ghidează copilul către „dezvoltarea încrederii în propriile-i capacități”, ci îi și formează, prin stabilitatea afectivă investită, o „perspectivă favorabilă asupra lumii și în ansamblul ei” (ibid.) – din acest din urmă aspect putându-se considera că „intimitatea maternă” (care este „atotcuprinzătoare” și „nu neapărat verbală”, dar care „furnizează hrană psihică și susținere”) se completează cu cea „paternă” (care este „centrată, didactică și direcționată înspre realitatea externă”) (pp. 29-30).
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Ca ultimă idee introductivă, este de precizat diferența pe care Salman Akhtar o face în ceea ce privește intimitatea și apropierea: dacă cea dintâi „este situată” sau provine din „viața conștientă”, cea din urmă „se naște din inconștient”. Totodată, poate că apropierea nu o exclude pe cealaltă, dar aceasta nu înseamnă și că o „include în mod necesar”, întrucât:
Proximitatea fizică și frecvența contactului pot conduce la „apropiere”, dar nu neapărat la intimitate. (pp. 20-21)
De cealaltă parte, însă, aceasta din urmă implică „o dezgolire psihică mult mai difuză și mai cuprinzătoare din partea celor doi implicați”, spre deosebire de apropiere, care se referă, poate, cel mult „la experiențele de împărtășire a unor interese”. Poate fi, așadar, privită drept relația în care persoana se investește pe sine mult mai profund afectiv, fiind necesar, așa cum și Salman Akhtar precizează, „un nivel mult mai înalt de încredere” (p. 21).
Un veritabil salt în gol, oare, să fie acest concept? Rămâne de văzut, pe măsură ce vom explora în articolele viitoare diferitele nuanțe ale relațiilor intime, traversând atașamentul, prietenia, spațiul digital și chiar pe cel terapeutic.
Bibiliografie: Gurmeet Kanwal, Salman Akhtar (coord.), Intimitatea. Perspective clinice, culturale, digitale și de dezvoltare, Editura Trei, Bucuresti, 2021
Foto: Josue Michel / Unsplash
