Măsura în care avem posibilitatea de a stabili o relație intimă cu o altă persoană depinde de măsura în care suntem conectați la propria subiectivitate profundă într-o manieră deplină și sănătoasă.
Gurmeet Kanwaal
Dacă în articolele precedente ale seriei despre intimitate (aşa cum e abordată în cartea Intimitatea) am încercat să punem bazele fenomenului intimităţii din perspectiva modalităților în care se formează ca aptitudine de-a lungul primei părți a vieții, în articolul de față extrapolăm această abilitate de a stabili și de a menține conexiuni cu cei din jur la relaţiile platonice, de prietenie.
Intimitatea se află în strânsă legătură cu atașamentul, despre care știm deja că pune bazele tiparelor de interacțiune de-a lungul vieții în cadrul oricărui tip de relație; astfel, măsura în care și relațiile de amiciție sunt atinse de istoricul personal referitor la intimitate se relevă cu ușurință.
Intimitatea devine un fenomen între oameni,
afirmă Gurmeet Kanwaal (2021), însă pornește de la „experiența de intimitate cu sine”. De vreme ce
planul intrapsihic și interpersonal sunt legate tot timpul,
dificultățile apărute într-un plan determină în mod consecvent dificultăți și în celălalt plan,
prin intermediul unei dinamici experiențiale recursive, în cadrul căreia relaționalul construiește în mod constant personalul, iar personalul generează în mod constant relaționalul,
după cum argumentează autorul (p. 132).
Intrapsihicul și interpersonalul sunt complet dependente unul de celălalt sau, cu alte cuvinte, sunt complet interdependente.
Gurmeet Kanwaal
Intimitatea poate fi astfel privită drept o „experiență circulară”, care își poate avea originea în două puncte-cheie: pe de o parte în „cel mai profund nivel al ființei noastre” și care se îndreaptă spre exterior astfel încât să stabilească relații; pe de altă parte, ea începe dintr-un
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
context relațional care permite dezvoltarea și experiențierea propriei subiectivități (ibid.).
Apropierea de celălalt se realizează având la bază fundamentul experiențial al apropierii prin mijlocirea oferită de relațiile primare, care stabilesc granițele și excepțiile dezvăluirii și autodezvăluirii: „experiența unei tandreți adecvate în timpul copilăriei mici pune bazele posibilității” de a trăi sentimentul de siguranță adecvat și, astfel, crește posibilitatea interacțiunilor „conjunctive satisfăcătoare pe parcursul vieții” (p. 148).
>> Intimitatea e o dezgolire psihică, ne spune psihanalistul Salman Akhtar
Prietenia ca sentiment și relație ne apare, așadar, ca fiind
acel aspect al relaționării care se referă la capacitatea de a fi îngrijorat față de celălalt, la siguranța interpersonală, la aspectul ludic mai degrabă decât la satisfacția libidinală și la cooperare mai degrabă decât la competitivitate,
afirmă Gurmeet Kanwaal (p. 136).
Gurmeet Kanwaal despre dispoziţia prietenoasă
De asemenea, privind dispoziția prietenoasă din acest punct de vedere, putem considera că intimitatea permite să regăsirea (identificarea) mai mult sau mai puțin în celălalt, proiectând astfel psihismul propriu în relația cu celălalt.
Dispoziția prietenoasă este un produs al evoluției comportamentale și psihice care asigură supraviețuirea prin cooperare, afiliere, relaxare și siguranță.
Gurmeet Kanwaal
Poate de aceea, aflat la polul opus, fenomenul xenofobiei „din punct de vedere psihologic” poate fi înțeles drept
anxietatea sau frica resimțită de o persoană în prezența a ceva nefamiliar, străin, nesimilar
– ca o angoasă a nerecunoașterii de sine în oglindirea pusă la dispoziție de prezența și identitatea celuilalt (p. 149). Poate fi, în fond, similar unui mecanism de apărare dus la extrem, ca modalitate de răspuns dezadaptativ în fața a ceea ce poate să fi reprezentat un sentiment de rușine profund ca efect al unei experiențe relaționale traumatice din copilăria timpurie, „unul dintre cele mai nocive efecte” ale acesteia fiind că
îl îndepărtează pe copil de covârstnicii săi
și îi
creează un sentiment de apartenență la o lume diferită (p. 153).
>> Domnii „comic” şi „umor” ne-au sărit în ajutor! (până la proba contrarie)
Rezultând într-o veritabilă alienare de sine, efectele negative antrenează după sine și însingurarea față de cei din jur, iar
singurătatea rezultantă este deseori mai periculoasă decât durerea traumei (pp. 153-154),
pentru că,
dacă dispoziția prietenoasă emerge dintr-un sentiment de siguranță și din capacități relaționale conjunctive,
atunci frica de celălalt emerge din „atmosfera curentă de nesiguranță și teroare”, generând tendințe relaționale disjunctive, precum fenomenul xenofobiei și al rasismului (pp. 149-150).
Înclinație patologică, de altfel, și periculoasă nu doar sub aspect psihic, ci și existențial cât se poate de concret, avertizează Gurmeet Kanwaal:
atunci când competiția, dominația, lăcomia, invidia și xenofobia încep să eclipseze dispoziția prietenoasă și cooperarea, ne confruntăm cu începuturile sfârșitului unei civilizații (p. 151).
>> Heinz Kohut despre personalităţile narcisice
Bibliografie: Gurmeet Kanwaal, „Relația de prietenie, dispoziția prietenoasă și intimitatea”, in Gurmeet Kanwal, Salman Akhtar (coord.), Intimitatea. Perspective clinice, culturale, digitale și de dezvoltare, Editura Trei, Bucuresti, 2021
