Capacitatea de a deține un spațiu personal constituie o componentă a putinței de a-și recunoaște sinele ca separat de ceilalți.
Suzanne Benser
Intimitatea şi relaţiile digitale. Capacitatea de intimitate apare în momentul în care copilul realizează că știe lucruri despre sine pe care ceilalți nu le știu sau la care nu au acces.
În contextul dezvoltării tot mai ample a tehnologiei și a posibilităților acesteia de a crea spații comune, de socializare, capacitatea de a împărtăși și de a ascunde lucruri despre sine, precum și capacitatea de a afla lucruri autentice despre celălalt schimbă dinamica interacțiunilor intime.
Relațiile digitale se referă în mod specific la ariile interpersonale în care interdependența funcțională a proceselor individuale inconștiente și conștiente este parțial determinată de permisivitățile tehnologice utilizate. T. Essig, D. Magaldi și L. Trub (2021, p. 238)
>> Aflaţi de ce Intimitatea e o dezgolire psihică, ne spune psihanalistul Salman Akhtar
Intimitatea şi relaţiile digitale prin „teleprezență”
Intimitatea nu se referă doar la calitatea relației împărtășite cu celălalt, ci și la spațiile personale ale celor implicați, spațiu care este deopotrivă atât psihic, cât și fizic. În situația în care, cu ajutorul medierii tehnologice, granițele nu sunt atât anulate, cât depășite (în sensul trecerii dincolo de limitările spațiului fizic), este relevant de adus în discuție măsura în care acest nou spațiu este limitativ sau, dimpotrivă, facilitator al experienței intime.
Essig et al. afirmă că intimitatea poate exista chiar și „pornind de la informații minime”, cu condiția ca acestea să fie de încredere și să simuleze „temporalitatea interactivă a schimburilor existente” specifice prezenței fizice comune. Pare să fie vorba, așadar, de o „teleprezență”, ca „o iluzie a nemedierii, în care experiența de a fi cu cineva este percepută că și cum ar fi imediată”, ci nu mediată tehnologic (p. 242).
Totuși, limitările tehnologice există, iar capacitatea de eludare mentală a lor
este determinată mai mult de o puternică nevoie umană de conectare,
afirmă autorii, decât de progresul sau competențele tehnologiilor utilizate (ibid.).
Este vorba, însă, și de crearea unui nou tip de intimitate, specific mediilor digitale:
Medierea tehnologică întotdeauna limitează spectrul de posibilități intime, în același timp permițând experiența intimă în cadrul acelor limite – altfel aceste intimități nu ar fi deloc posibile. (p. 244)
>> Cum vede Gurmeet Kanwaal prietenia, dispoziţia prietenoasă şi intimitatea
Pe de altă parte, dacă aspectele mai sus prezentate se referă la capacitatea de a stabili o relație apropiată cu un celălalt, intimitatea în ceea ce privește relația cu sinele este în egală măsură supusă schimbărilor de dinamică mediate de tehnologie.
Intensitatea conexiunii noastre cu telefoanele permite evitarea unor circumstanțe interne sau externe neplăcute,
oferindu-ne „binecuvântarea distragerii”, care menține
anxietatea, tristețea sau singurătatea în afara planului conștient (p. 250).
A ne lăsa absorbiți de această lume digitală, cu promisiunile sale mai mult sau mai puțin efemere, este cu atât mai periculoasă pentru dezvoltarea coerentă la vârste-cheie, precum adolescența.
Utilizarea telefonului pentru a fi în permanență conectați cu alții, granițele derutante dintre sinele online bine pus la punct și sinele real,
expunerea la comparații, așteptări și standarde adeseori nerealiste și chiar toxice, precum și „atașamentul față de telefonul propriu-zis” – în fond, portalul care face posibil accesul la această lume –
creează condiții emoționale intense în timpul unei perioade de dezvoltare care oricum destul de instabilă
și vulnerabilă (p. 258).
Poate că, până la urmă, așa cum afirmă Essig și colegii, în acest context cu o dinamică nouă, aparte, când vine vorba despre intimitate este
important să ne întrebăm ce se câștigă și ce se pierde
prin relațiile digitale – cu alte cuvinte, ce consecințe suportă medierea experienței intime din partea tehnologiei (p. 239).
Este posibil ca tehnologia, digitalul și social media să ofere
un substitut convingător al intimității prin volumul de interacțiuni și autodezvăluiri,
dar să ne lipsească de
profunzimea și calitatea apropierii, care emerg din expresia de sine autentică, netrucată, reciprocă (p. 255).
Sau poate că nu. Probabil că timpul și evoluția (digitalului) ne-o vor spune, sperând că vom putea evita, măcar parțial, autoamăgirea, astfel încât să ne putem păstra capacitatea de reflecție și conștientizare de sine.
>> Citiţi şi Adolescența, un exod ambivalent, între 14/15 ani și 18/25 ani
Bibliografie
- Benser, S. (2021). „Spațiul personal și intimitatea ca doi mediatori ai relaționării”, în Kanwal, G., Akhtar, S. (coord.). (2021). Intimitatea. Perspective clinice, culturale, digitale și de dezvoltare.
- Essig, T., Magaldi, D., Trub, L. (2021). „Tehnologia, intimitatea și simularea intimității”, în Kanwal, G., Akhtar, S. (coord.). (2021). Intimitatea. Perspective clinice, culturale, digitale și de dezvoltare.
