Eco-anxietatea sau teama de distrugerea mediului, o nouă afecţiune psihică în rândul tinerilor

Una dintre cele mai noi tulburări de tip anxios apărută pe lista specialiștilor în psihologie este eco-anxietatea, determinată de teama actuală de condamnare la distrugerea, în viitor, a mediului înconjurător. Studiile și cercetările de specialitate arată că segmentul cel mai afectat de această nouă tulburare emoțională este cel al tinerilor, mai ales din țările dezvoltate sau chiar în curs de dezvoltare.

Cum și de ce apare eco-anxietatea?

Cu toate că, aparent, între mediul înconjurător, cu toți factorii pe care îi include – aer, apă, sol, păduri, biodiversitate, floră, faună, peisaje, munte, litoral etc. – și starea psihologică a omului nu există o legătură directă și vizibilă, se constată că această legătură nu doar că este prezentă, ci este și foarte solidă. Omul a fost și a rămas dependent în cursul evoluției sale de factorii de mediu cu ajutorul cărora își asigură existența, continuitatea sau, de ce nu, chiar un trai bun sau un nivel de bunăstare ridicat.

În altă ordine de idei, date fiind modificările climatice tot mai evidente pentru toată lumea, nu doar în rândul cercetătorilor, oamenii devin tot mai îngrijorați de starea mediului în care își desfășoară viața, ajungând la eco-anxietate. Mai mult, tinerii, care au un nivel de emancipare mai ridicat, cu acces facil la tehnologie și, în același timp, mult mai conștienți de viitorul planetei, se arată foarte îngrijorați de aceste schimbări, iar această îngrijorare se reflectă direct în starea lor psihică. Acesta este mecanismul cel mai simplu care permite explicarea contextului de apariție a eco-anxietății.

Piramida lui Maslow, care definește și clarifică nevoile umane, arată că nevoile de fiziologice de bază (hrană, adăpost, relaxare, securitate, siguranță) sunt satisfăcute în cea mai mare parte, iar acest lucru a fost posibil, din păcate, cu exploatarea la maxim a mediului. Deci pentru a garanta satisfacerea acelorași nevoi pentru generațiile următoare este nevoie de conștientizare și de acțiune în prezent. Tinerii, constatând că nivelul consumului de bunuri și produse din prezent este mult în exces, că rata poluării este în creștere continuă și că exploatarea mediului cu toate resursele sale este fără precedent, trag semnale de alarmă într-un mod atipic: o manifestare de tip anxios, resimțită la nivel de individ, aceștia fiind semnificativ îngrijorați de viitorul planetei și, implicit, de viitorul lor.

>> Citate inspiraţionale vs hard drugs

Dar ce este eco-anxietatea?

După cum indică studiile de specialitate, eco-anxietatea este o tulburare exprimată prin îngrijorare sau teamă, în care se identifică grijile nu doar pentru nevoile de bază (faptul că oamenii nu vor mai avea aer curat de respirat, surse de obținere a hranei, locuri adecvate de odihnă și recreere), ci și pentru nevoi pur emoționale de tip protecție și apartenență (îngrijorarea și chiar indignarea că mediul este distrus, ideea de distrugere sau pierdere fiind greu tolerată emoțional, precum și îngrijorarea că nu mai avem cui să aparținem, prin distrugerea naturii – este ca și cum casa, căminul sunt distruse și în acest fel noi, ca oameni, nu mai avem unde să ne adăpostim sau cui să aparținem).

Vocile indignate – ale tinerilor în mod special, se îndreaptă către reversul progresului social galopant care a făcut ca mediul înconjurător să fie tot mai exploatat. Aceleași voci poartă cu ele frica și îngrijorarea cu privire la daunele pe care le-a suferit mediul înconjurător, dar și de o posibilă criză ecologică. În esență, eco-anxietatea reflectă teama de dezastru ecologic și de distrugere a mediului, asociată cu distrugerea căminului ambiental în care viața poate continua. Mai mult, teama aceasta nu este deloc imaginativă sau halucinantă, ci este susținută și argumentată de prezența a numeroase, vizibile și semnificative schimbări climatice: efectul de seră, încălzirea globală, modificarea anotimpurilor, poluare de nivel ridicat a tuturor factorilor de mediu (aer, apă, sol), inundații și incendii fără precedent, distrugerea biodiversității, dispariția unor specii.

Iată cum una dintre cele mai noi „apariții” în mulțimea tulburărilor anxioase ale omului modern este îngrijorarea față de viitorul mediului înconjurător, al naturii și al factorilor de biodiversitate priviți ca suport al vieții. Dacă ar fi să îl invocăm pe Sigmund Freud, părintele psihanalizei, în această abordare, am putea să constatăm că frica de moarte rămâne la baza fricilor noastre de zi cu zi.

Această nouă formă de îngrijorare se numește eco-anxietate sau anxietate climatică și este o afecțiune indubitabil diagnosticabilă, chiar dacă încă nu apare ca atare în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM). Este îngrijorător să constatăm că această nouă formă de tulburare anxioasă apare tot mai pregnant și este în creștere la nivel mondial, după cum ne spun specialiștii, dar mai ales este prezentă pe scară largă în rândul tinerilor. Chiar dacă medicii încă nu au cadrul oficial de a considera eco-anxietatea ca pe o afecțiune ce poate primi un diagnostic, nu este deloc firesc să deducem că această afecțiune nu există. Ca și în cazul dependenței de tehnologie, au fost ani buni în care dependența a existat fără să fie trecută în DSM.

Pentru recunoașterea tulburării de eco-anxietate, fie de către specialști, dar chiar și ca autorecunoaștere, cea mai simplă metodă este cea a observației care, combinată cu asocierea liberă, indică un set de concluzii ancorate într-o evidență clară a zilelor noastre. Astfel, faptul că ne întrebăm ce va fi cu mediul, de ce au dispărut specii de plante și animale, de ce crește nivelul poluării, de ce au loc atâtea incendii și alte dezastre naturale și, mai mult, suferim și ne îngrijorăm realmente pentru toate acestea, indică prezența acestei stări anxioase care poate degenera dacă nu sunt luate măsuri pentru înțelegerea și atenuarea acestei manifestări psihice.

O altă dovadă a existenței de facto a acestei tulburări, eco-anxietatea, este dată de reacțiile sociale care confirmă prezența acestei afecțiuni, reacții exprimate prin organizarea a diverse manifestații, greve sau mișcări de stradă. Recent, în luna septembrie a acestui an, numeroși copii și tineri din întreaga lume au participat la proteste împotriva crizei climatice care a cuprins întreg mapamondul. La acestea se adaugă mișcările ecologiste care au loc periodic în aproape toate țările lumii, organizate de asociații care luptă pentru oprirea degradării mediului, precum și orientarea tot mai accentuată către stilul de consum alimentar vegan sau stilul de viață în comuniune cu natura și mult mai prietenos cu aceasta.

Un domeniu dedicat care abordează emoțiile umane în legătură cu mediul înconjurător este eco-psihologia, numită și psihologia mediului, care se ocupă de studierea în detaliu a relației omului cu mediul înconjurător și modul cum omenirea se raportează la acesta. Nu este o noutate faptul că dependența de factorii de mediu este ceva normal, omul având nevoie, înainte de toate, de aer pentru a respira, de apă și alimente pentru a supraviețui, de natură și peisaje pentru a se relaxa. Dacă mai considerăm mediul și ca sursă principală de asigurare a resurselor pentru dezvoltare (lemn, petrol, plante, cărbune, terenuri, etc.), cu atât mai mult eco-anxietatea apare ca justificată, întrucât dispariția sau incapacitatea de folosire a acestor resurse este asociată cu perturbarea vieții sau, și mai grav, cu amenințarea dispariției speciei umane.

Tot psihologia mediului este cea care evidențiază faptul că dependența de mediu influențează percepția identității de sine a omului, starea de bunăstare sau liniștea sufletească, precum și sănătatea.

>> 10 actori celebri ne spun cum au trecut prin anxietate şi atacuri de panică

Contextul manifestărilor eco-anxioase: origini și evoluție

Specialiștii încep să lanseze întrebări tot mai numeroase și diverse cu privire la această nouă tulburare, eco-anxietatea. Ce anume duce la declanșarea stării eco-anxioase? Cum este posibil ca această nouă tulburare să își facă loc în rândul tinerilor?

Răspunsurile vin chiar de lângă noi și, după cum spun unii specialiști în psihologie, îngrijorările vieții de zi cu zi, viață tot mai agitată și cu mai puțin sens, cu proiectare distorsionată asupra viitorului apropiat sau îndepărtat, cunoscute drept anxietăți în terminologia psihologică, au devenit, în societatea actuală – tot mai modernă și mai emancipată – nu doar numeroase, ci și foarte variate. Mai mult decât atât, aceste îngrijorări sau stări anxioase sunt într-o continua dinamică și, paradoxal, se află în raport invers proporțional cu bunăstarea și progresul. Astfel, cu cât nivelul de trai și de abundență este mai ridicat, cu atât își fac loc tot mai apăsător stările anxioase determinate de diverse motive: incertitudinea viitorului, grija față de consumul prea mare de resurse, amenințările cu crize sau pauperizarea, lipsa de garantare a stabilității sociale, amenințări politice etc.

Un exemplu dintre cele mai sugestive este cel al populației din Japonia sau Coreea de Sud care, în ciuda locului fruntaș pe care îl dețin aceste state la dezvoltarea economică și la gradul de civilizație, se confruntă cu manifestări psihologice care abundă în stări anxioase nejustificate, angoase, izolare socială și, din păcate, rată a suicidului foarte ridicată.

În încercarea de a privi evolutiv problema eco-anxietății, se constată că, dacă în perioada interbelică manifestările anxioase aveau la bază motive asociate cu nevoile fundamentale de la baza piramidei Maslow (alimente, îmbrăcăminte, adăpost), în prezent – într-o societate evoluată, emancipată și prosperă – îngrijorarea, fricile și preocupările pentru viitor, care duc la angoase și ruminații, toate date de incertitudinea zilelor care vor urma, sunt de cu totul altă natură, predominant emoțională, empatică, relațională și, de cele mai multe ori, nejustificate.

Problema crizei climatice determinată de poluarea majoră a mediului afectează tot mai mult sănătatea mintală a copiilor și tinerilor, avertizează experții. Desconsiderarea acestor semnale de eco-anxietate poate să aducă efecte dintre cele mai negative nu doar asupra factorilor de mediu, ci, după cum se observă, inclusiv asupra sănătății mintale a copiilor și tinerilor de azi, respectiv adulții de mâine. Experții în sănătate publică sunt de părere că subestimarea acestei noi forme de anxietate va determina riscuri majore dăunătoare pe termen lung. Mai mult, multitudinea de informații distribuite prin mass-media cu privire la distrugerea mediului fac ca tinerii să primească mai ușor și mai frecvent aceste informații, gradul de îngrijorare crescând în acest fel și mai mult.

Pe lângă tineri, la fel de îngrijorați sunt și oamenii care au activități și locuri de muncă direct dependente de mediul înconjurător, pentru că astfel ei simt din plin presiunea alterării sau chiar a pierderii locului de muncă (agricultori, biologi, geografi etc.)

Psihologii și psihoterapeuții remarcă și recunosc cu ușurință și, din păcate, tot mai mult, impactul afecțiunii de eco-anxietate mai ales în rândul copiilor și tinerilor care, după cum rezultă din studii și raportări științifice, se așteaptă la mai multe dezastre climatice decât bunicii lor. Acest aspect ne ajută să înțelegem că problema eco-anxietății este specifică, cu preponderență, generației actuale și se va perpetua sau agrava, dacă este desconsiderată sau nu se iau măsuri de prevenție.

>> Anxietate e atunci când simţi prea mult

Concret, studii internaționale recente efectuate în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 16 și 25 de ani cu privire la eco-anxietate, arată că poverile psihologice ale crizei climatice

afectează profund un număr mare a acestor tineri din întreaga lume.

Pentru clarificarea înțelegerii acestei afecțiuni, eco-anxietatea, facem referire la definițiile date de către specialiști. Aceștia ne spun că „anxietatea ecologică” este teama cronică de moarte sau dispariția prin distrugerea mediului în care noi, oamenii, ne desfășurăm viața de zi cu zi. Mala Rao și Richard Powell de la Departamentul de Asistență Primară și Sănătate Publică al Imperial College London, Marea Britanie, afirmă că desconsiderarea acestei noi afecțiuni poate duce la apariția

riscurilor exacerbate determinate de inegalitățile sociale și de sănătate între indivizii mai mult sau mai puțin vulnerabili la aceste impacturi psihologice.

Aceiași specialiști arată, pe baza unui sondaj efectuat în 2020 în rândurilor psihiatrilor pediatri din Anglia, că mai mult de jumătate (57%) au constatat prezența acestei tulburări, eco-anxietatea, în rândul tinerilor, care sunt evident afectați și tulburați de criza ecologică globală și de starea mediului înconjurător. Tot Rao și Powell, cei care au semnalat această îngrijorare majoră, le-au cerut liderilor mondiali să

recunoască provocările viitoare, nevoia de a acționa acum, precum și angajamentul necesar pentru a crea o cale către un viitor mai fericit și mai sănătos, fără a lăsa pe nimeni în urmă.

Tinerii, din păcate, trăiesc sentimentul de teamă asociat cu cel de neputința de a fi utili pentru ameliorarea prejudiciilor aduse planetei, astfel ei simțindu-se vinovați pentru că nu au făcut sau nu pot să facă de acum înainte ceva care să salveze planeta de la dezastru. La acestea se adaugă și sentimentele de lipsă de identitate, lipsa de apartenență la o entitate protectoare sau chiar abandon.

Dar în ce mai constau emoțiile negative asociate eco-anxietății? Cercetările indică asocieri cu sentimente de trădare și abandon, doar că din partea guvernelor și a adulților. Guvernele, dramatic asociate cu raportarea la părinți, au fost percepute ca incapabile să protejeze actuala generație de tineri, lăsându-i pe aceștia „fără viitor”. Tot tinerii opinează despre aceleași guverne că au eșuat în a răspunde adecvat cerințelor de a-i proteja și, implicit, de a proteja generațiile viitoare, iar în aceste condiții tinerii consideră că „omenirea este condamnată la dispariție”.

Tinerii mai experimentează și emoția respingerii și desconsiderării, iar în acest context Greta Thunberg i-a blamat pe liderii mondiali care au considerat urgentarea intervențiilor pentru protecția mediului drept un „bla, bla, bla”. Iată cum tinerilor le este indusă percepția lipsei de protecție și, astfel, ei trăiesc sentimentul desconsiderării pentru bunele lor intenții, ceea ce intensifică starea eco-anxioasă. Greta, în aprilie 2021, l-a citat pe Boris Johnson, care a folosit în mod derizoriu expresia „îmbrățișarea iepurașului” pentru a descrie activismul climatic, adică o luptă fără sens. Din aceste considerente tinerii trăiesc mult mai intens sentimentul de abandon, de lipsă a sprijinului și protecției și, inevitabil, a siguranței pentru un viitor măcar stabil.

>> Apocalipticismul ecologic al Gretei Thunberg şi folosirea în scop ideologic a bolii psihice

Mai mult, în ciuda eforturilor și a politicilor de gestionare sustenabilă a acțiunilor de control al poluării și a cerințelor de reducere a acesteia, surse oficiale precum ONU preconizează că, până în 2030, emisiile de carbon vor crește cu 16%, în loc să scadă la jumătate, după cum solicită politica globală de mediu asociată cerințelor dezvoltării durabile. Aceste constatări, destul de pesimiste, sunt bazate pe fapte reale cu privire la starea actuală, dar și previzibilă a unui mediu degradat și agresat de omenire, cele mai evidente fiind schimbările climatice determinate tot de agresiunea omului asupra naturii.

Dovezile impactului negativ pe care omenirea l-a produs asupra planetei-mamă sunt vizibile, elocvente și în continuă creștere. Chiar dacă oamenii nu mai pot controla problemele de mediu, cum ar fi schimbarile climatice, totuși ar putea să reducă presiunea asupra acestuia, deci și tinerii care suferă de eco-anxietate ar putea să capete un nivel mai ridicat de încredere și optimism cu privire la viitorul planetei.

Tot cercetătorii Rao și Powell nu doar că au semnalat prezența și gravitatea noii afecțiuni, eco-anxietatea, în rândul tinerilor, ci au arătat cât este de important să se ia în considerare măsuri și acțiuni care să atenueze nivelurile în creștere ale eco-anxietății.

Cea mai bună șansă de a crește optimismul și speranța în rândul tinerilor și bătrânilor eco-anxioși este să se asigure că le este permis accesul la cele mai bune și mai fiabile informații privind atenuarea și adaptarea la climă,

au spus ei.

Deosebit de importante sunt informațiile despre modul în care aceștia ar putea să se conecteze mai puternic cu natura, să contribuie la alegeri mai ecologice la nivel individual și să își unească forțele cu comunități și grupuri similare,

spun aceeași autori în scopul indicării unor măsuri specifice în acest context de eco-anxietate.

>> Există cinci subtipuri de anxietate şi depresie, arată un studiu de la Stanford

Eco-anxietatea – soluții și perspective

O soluție prezentată în British Medical Journal cu privire la reducerea riscului de manifestare la tot mai mulți oameni a eco-anxietății este cea de schimbare a comportamentului nesănătos, privită ca o cheie în atingerea scopului de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la minim posibil până în 2050. Totuși, îngrijorarea tinerilor este dată și de faptul că acest scop nu poate fi atins într-un timp atât de scurt, date fiind experiențe anterioare care au arătat că, în loc să fie îmbunătățiți indicatorii care măsoară rata de ameliorare a problemelor de mediu, aceștia s-au înrăutățit.

Această îngrijorare este susținută și de studii care arată că doar inovarea tehnologică nu este suficientă, după cum spune Theresa Marteau de la Universitatea din Cambridge. De aceea este absolut necesară schimbarea de atitudine și de comportament în privința protecției mediului care ne înconjoară și din care facem parte și asumarea unei alte atitudini față de cum ne consumăm viața de zi cu zi, în sensul armonizării cu natura. Astfel, adoptarea unei diete bazată în mare parte pe plante, efectuarea majorității călătoriilor folosind mersul pe jos, ciclismul și transportul public ar reduce semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră, ar îmbunătăți sănătatea și ar proteja mediul, mai spune cercetătoarea Theresa Marteau.

Comparând starea actuală a mediului cu cea din anii anteriori, ’70-‘80, când progresul și dezvoltarea erau la cote mult mai scăzute, oamenii ajung să se demoralizeze și chiar să deplângă starea la care s-a ajuns, astfel fiind creat cadrul propice de întreținere a manifestărilor eco-anxioase, determinate de regrete și de neputința de a mai remedia ceva. Persoanele mai în vârstă, cel mai probabil involuntar, induc tinerilor ideea că „pe vremea mea era mai bine” și astfel scade gradul de încredere al tinerilor într-un viitor mai bun, cel puțin din perspectiva stării de sănătate a mediului, ei fiind descurajați și de conștientizarea neputinței de a remedia situația.

Pentru a transforma, cel puțin la un nivel programatic, nivelul actual de pesimism și neîncredere în viitorul planetei într-un nivel caracterizat de un minim de optimism se recomandă ca informarea cu privire la problemele ecologice ale planetei să fie cât mai corectă, fără accente catastrofice, acțiunile de manifestare pro-mediu să fie mai intens promovate, așa încât vocile tinerilor să se facă mai bine auzite. În acest fel șansele de creștere a nivelului de optimism sunt mult mai mari.

Însă adevărata schimbare și succesul real în lupta tinerilor cu anxietatea determinată de distrugerea naturii vine chiar din schimbarea atitudinii și a comportamentului față de mediul din care facem parte. O intensificare a legăturii omului cu natura, revenirea la o viață mai simplă, perceperea factorilor de mediu ca participanți activi în viața personală, nu ca pe surse de exploatare și agresare sunt soluții certe care ar mai reduce din efectele crizelor de eco-anxietate.

>> Vezi O poveste despre depresie şi anxietate

Foto: Christopher Ott / Unsplash, Markus Spiske / Unsplash