• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
Cafe Gradiva
Terapeuti
Urmariti-ne pe WhatsApp
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Terapeuti
Urmariti-ne pe WhatsApp
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Urmariti-ne pe WhatsApp
Home Psi Psihologie

Trauma iubirii și fenomenul parentificării: când copilul renunță la sine pentru afecțiunea mamei

Cine n-a fost iubit de părinți nu poate primi în loc, de la alții, dragostea absentă.

Alexandra Frîncu by Alexandra Frîncu
in Psihologie, Psi
trauma iubirii copilul Franz Ruppert

Copilul trăiește cu ideea că el însuși este de vină că mama nu-l iubește.

Oamenii fixați în trauma iubirii continuă să caute mereu o mamă ideală, care îi dorește și îi iubește în sfârșit.

Franz Ruppert

Scriam despre faptul că Franz Ruppert menționează, în cartea sa Cine sunt eu într-o societate traumatizată?, existența a patru tipuri de traume care ar constitui biografia traumei, cele patru fiind organizate succesiv și oferind imaginea unei „evoluții logice a psihicului uman” (p. 97.), începând cu trauma identității și continuând cu trauma iubirii, adesea cu trauma sexualității și, ulterior, cu trauma propriei agresivități.

Astfel, dacă în articolul anterior am prezentat specificul traumei identității, în cele ce urmează vom prezenta specificul traumei iubirii, aşa cum o concepe Franz Ruppert.

Fiecare copil își iubește mama și se raportează la ea total din punct de vedere emoțional. (p. 105)

Franz Ruppert

Trauma iubirii

Dependența existențială a copilului față de mama sa îl determină să încerce „să-i ofere acesteia dragostea lui și să primească dragostea ei”, fiind acesta

un instinct primar pe care nici un copil nu-l poate stopa în mod conștient (ibid.).

>> Cea mai puternică traumă – trauma absenţei naşterii?

Citiţi despre

O soluţie magică, rapidă, simplă și ieftină pentru depresie?

Transmiterea psihogenealogică: individul rămâne întotdeauna conectat la genealogie

Afectele preced cogniţia sau Cum susținătorii psihoterapiei cognitiv-comportamentale vor şi să aibă prăjitura și să o şi mănânce

Acest fapt reprezintă un mecanism al evoluției bine gândit, care însă produce efecte benefice în condițiile ideale ale stării de sănătate psihică, în special emoțională, a mamei.

Subscrieţi la Cafe Gradiva

Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.

Urmăriţi-ne pe WhatsApp

Abonaţi-vă la Newsletter

Însă în condițiile în care mama, „din cauza propriilor traumatizări”, nu este „în stare să accepte această dragoste de copil”, simțindu-se amenințată de manifestările afective ale copilului, trauma se adâncește, ceea ce determină, ca mecanism de apărare din partea mamei, reprimarea manifestărilor copilului:

îl ignoră, îl leagănă de colo-colo, îl hrănește, îl alină, îl privește cu severitate sau cu tristețe sau chiar îl constrânge cu fermitate (p. 106).

Totuși, deși aceste reacții nu sunt neapărat „înspăimântătoare” și nici „dureroase” pentru copil, el va încerca să-și reprime manifestările de afecțiune din dorința de a descoperi „cum ar trebui să fie ca mama să nu se supere pe el”, neștiind că respingerea mamei își are originea în propria ei biografie a traumei.

Astfel se construiește trauma iubirii, spune Franz Ruppert:

copilul trăiește cu ideea că el însuși este de vină că mama nu-l iubește (ibid.).

>> Despre traumă, heterosexualitate şi familie (câteva asocieri libere în timp ce schimb canalul de televiziune)

Copilul ajunge să creadă că, pentru a putea „primi, totuși, dragostea mamei”, el trebuie să-și controleze propriile sentimente. Ajunge să renunțe la nevoile sale emoționale în avantajul celor ale mamei, sperând că va primi la schimb afecțiunea acesteia. Astfel se întâmplă și că,

Franz Ruppert societate traumatizată
Franz Ruppert, Cine sunt eu într-o societate traumatizată?

pe măsură ce cresc, copiii preiau din ce în ce mai mult, fără să-și dea seama, din responsabilitatea pentru traumele mamelor lor (ibid.).

Rolurile se pot chiar inversa la un moment dat, vorbind aici de parentificarea și de hiperresponsabilizarea copilului.

Copiii care ajung într-o traumă a iubirii din cauza traumei lor de identitate rămân captivi în această stare. (p. 106)

Cu cât mai puțin percepe iubirea mamei, cu atât mai tare se străduiește copilul, el idealizându-și mama și nereușind vreodată să se detașeze de aceasta cu adevărat, „având drept țel ca mama să se elibereze cândva de suferința ei”. Speranța este că, astfel, îi va putea oferi și lui iubirea atât de dorită – iar acest „program interior”, afirmă Franz Ruppert, „continuă să se deruleze chiar și dincolo de moartea mamei” (p. 107).

Energia vitală a unui copil nedorit și neiubit se irosește în mare parte cu strategiile de supraviețuire în condiții de traumă ale părinților lui și în special a mamei sale. (ibid.)

Franz Ruppert apelează la metafora unei plase de sârmă ghimpată, pe care copilul ar încerca să o prindă „în năvodul dragostei lui de copil”, efectele traumei mamei asupra lui fiind atât de „înspăimântătoare”, încât „acesta nu mai îndrăznește să-și exprime sentimentele” (ibid.).

Iar aceste dificultăți sunt duse mai departe, desigur, în viață și în celelalte relații, medii și roluri sociale pe care copilul le va îndeplini, odată ajuns adult: relațiile de prietenie și de parteneriat se construiesc „sub o mare presiune a așteptărilor”, ceea ce duce, inevitabil la eșec,

fiindcă și în aceste noi relații se înscenează și se repetă procesul reprimării sentimentelor (ibid.).

Ca un avertisment, Franz Ruppert atrage atenția:

cine n-a fost iubit de părinți nu poate primi în loc, de la alții, dragostea absentă.

În lipsa recâștigării eului abandonat în copilărie, a dezvoltării unei voințe proprii, a acceptării de sine, copilul devenit adult „nu-i poate iubi nici pe alții în mod sănătos”. În relația de cuplu, sentimentul „funciar (…) de a fi singur și părăsit” va subzista în trauma iubirii:

ca atare, universul iubirii constă cu precădere din iluzii și suferință în dragoste (ibid.).

Ca ultimă remarcă, același mecanism de poate observa și în spatele dependenței de muncă, conchide Franz Ruppert: nevoia de a sacrificiu „cu mult angajament”, de a fi mereu pe placul celorlalți, de a-i ajuta sau de a-i salva, de a se valida prin realizările din muncă, fără a se ține seama de propriile nevoi și fără a fi exprimate adevăratele sentimente, demonstrează de fapt nevoia specifică traumei iubirii, de a se lăsa pe sine în favoarea nevoilor celuilalt, cu speranța de a primi în schimb acceptare, apreciere, validare.

>> Stadiul isteric şi imposibilitatea de a alege obiectul dorinţei

Bibliografie: Franz Ruppert, Cine sunt eu într-o societate traumatizată? Cum ne determină viaţa dinamicile relaţiei agresor-victimă şi cum ne eliberăm de acestea, Editura Trei, Bucureşti, 2021

Foto: Xavier Mouton Photographie / Unsplash

Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Alexandra Frîncu

Alexandra Frîncu

este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.

Citiţi şi

Cum se vindecă Sindromul Pinocchio?
Cafe Gradiva

Cum se vindecă Sindromul Pinocchio?

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
”De ce fierbe copilul în mămăligă” sau de ce interpretările dezgroapă morți
Cafe Gradiva

”De ce fierbe copilul în mămăligă” sau de ce interpretările dezgroapă morți

by Carmen-Corina Gugu
26 mai 2025
Si terapeuţii au nevoie de terapie
Cafe Gradiva

Si terapeuţii au nevoie de terapie

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Load More
Next Post
Eco-anxietatea ecologică psihologia mediului

Eco-anxietatea sau teama de distrugerea mediului, o nouă afecţiune psihică în rândul tinerilor

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Umanism şi paradox în logoterapie
Cafe Gradiva

Umanism şi paradox în logoterapie

8 octombrie 2020
April Fallon şi Rama Rao Gogineni
Psihanaliză

April Fallon şi Rama Rao Gogineni despre ataşament şi dorinţa de intimitate

1 mai 2025

Terapeuţi

psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

27 mai 2025
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

27 mai 2025
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

27 mai 2025
psihoterapeut Teodora Dobrescu în Bucureşti

Psihoterapeut Teodora Dobrescu în Bucureşti, sector 3

24 mai 2025
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

27 mai 2025
Cafe Gradiva - Psihoterapie, psihanaliza, psihiatrie, psihologie

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.
×