Cum s-a născut metoda „Codului Generațional“, plecând de la insatisfacția pacientelor vindecate de anorexie

La acea vreme, lucram în cadrul Centrului de terapie „Die Brücke“ („Puntea“) din Hamburg, în domeniul cercetării tulburărilor de comportament alimentar. Împreună am elaborat o terapie specială, în cazul acestor tulburări, care a inclus o combinație a cadrelor — de grup și individual.

Pe parcursul terapiei, a devenit perceptibil faptul că, în cazul pacientelor noastre, în ciuda reușitei terapeutice, sentimentul de împlinire existențială și de găsire a unui sens refuza să se instaleze. Astfel, o pacientă, după încheierea cu succes a terapiei tulburărilor de comportament alimentar, care a ajutat‑o să‑și depășească anorexia nervosa și aferenta bulimia nervosa, facilitându‑i o existență lipsită de simptome și așa‑zis normală, a declarat:

Acum am reușit să ajung aici, și ce‑i cu asta?

>> Enrique Pichon-Rivière, concepte psihanalitice deschizătoare de drumuri

Spusele sale vădeau frustrare și dezamăgire. O explorare atentă a arătat, fără dubiu, că pacienta încă mai spera să se convingă de faptul că mama sa era mândră de ea și credea că fiica ei se dezvoltase minunat, transformându‑se într‑o tânără încrezătoare în sine.

Am devenit conștiente de faptul că nici măcar reușita terapiei nu aduce eliberarea sperată, deoarece abilitățile comportamentale nou dobândite continuă a fi folosite în vederea salvării părinților și că, prin urmare, nu sunt valorificate în vederea dezvoltării unei identități personale. Noua achiziție nu era percepută și înțeleasă drept un act propriu și autentic, deoarece nu putea aduce în ochii mamei sau ai tatălui dorita „sclipire“ apreciativă.

Loialitatea pacientei față de mamă și dorința ei de a o vindeca ne‑au determinat să presupunem că un pact inconștient între copil și mamă bloca dezvoltarea propriei identități a pacientei. Nu numai părinții, ci și strămoșii mai multor generații definesc un cadru din care reies legi rigide, a căror încălcare este echivalentă cu violarea unui tabu.

Am devenit conștiente că pacientele nu‑și puteau valorifica, în vederea propriei lor dezvoltări, terapiile cu rezultat pozitiv atâta timp cât părinții lor nu erau „salvați“. „Mântuirea“ mamei sau a tatălui presupune tratarea lor în punctul cel mai vulnerabil, calmarea celei mai mari dureri. Tema proprie de viață este legată de temele de viață specifice părinților, dar și ascendenților pe linie maternă și paternă.

>> Psihoterapia psihanalitică şi „psihoterapia bazată pe dovezi”

Odată cu descoperirea Codului Generațional, am găsit pe neașteptate o cheie cu ajutorul căreia am descuiat poarta către sinele reprimat, facilitând totodată procesul de formare a identității autentice. În cadrul unei proceduri care a durat ani de zile, ne‑am dedicat dezvoltării unui concept special, prin intermediul căruia a fost cu putință să abrogăm „pactul“, să renunțăm la vechile însărcinări și misiuni și să răscumpărăm sacrificiul făcut prin amputarea unor componente ale propriei personalități, în beneficiul părinților și strămoșilor.

În contextul muncii cu pacientele noastre afectate de tulburări de comportament alimentar, am reușit să ne revizuim în permanență teoriile și să acumulăm experiență practică. Astăzi, concepția noastră include cunoștințele acumulate de‑a lungul a două decenii, care se revendică din domeniile terapiei sistemic‑integrative de familie, din psihoterapia abisală (de orientare psihodinamică), cât și din conceptele de hipnoterapie (NLP, EMDR, hipnoterapie, Milton H. Erickson, PBSP — Pesso‑Boyden System Psychomotor ș.a.), cunoștințe completate cu propriile noastre teorii. Principiul nostru călăuzitor a fost inspirat din perspectivele psihologiei umaniste.

>> „Taina” spovedaniei şi tehnica psihanalizei

Extras din volumul Strămoși pe divan. Descifrarea Codului Generațional și vindecarea rănilor moștenite de Ingrid Alexander și Sabine Lück, vol. în curs de apariție la Editura Trei, col. „Psihologie-Psihoterapie“. (Fragment publicat cu acordul Editurii Trei.)

Sursă foto: Bence Halmosi / Unsplash