Predispoziţia la cancer şi cele 4 tipuri de personalitate psihosomatică

Şi mai numeroase sunt studiile care au încercat să identifice o legătură dintre un anumit stil emoțional și predispoziția la cancer. Astfel, prin intermediul cercetărilor ample, atât ca durată în timp, cât și ca număr de pacienți incluși, s-au putut trage concluzii relevante din punct de vedere statistic în ceea ce privește diferitele tipuri de personalitate și măsura în care o persoană dezvoltă o formă sau alta de cancer (cu alte cuvinte, predispoziţia la cancer a persoanei).

Accentuăm faptul că este vorba despre date statistice cât priveşte predispoziţia la cancer, nu despre indicarea concretă a unei cauzalităţi şi a unui prognostic în fiecare caz particular.

4 tipuri de personalitate psihosomatică şi predispoziţia la cancer

Încă din 1954, medicul și psihanalistul american Helen Dunbar menționează existența conexiunii dintre anumite caracteristici de personalitate și diferite boli. Pionieră a medicinei psihosomatice, psihanalistul Helen Dunbar identifică patru tipuri de personalitate ale căror reacții emoționale conduc dezvoltarea înspre manifestări patologice de ordin psihosomatic.

Denumite de Helen Dunbar drept hipertensiv, coronarian, alergic și „predispus la distrugere”, cele patru tipuri de personalitate au ajuns să fie cunoscute drept tipul A, B, C și D, fiind intens studiate de atunci, iar legătura identificată de Helen Dunbar a fost replicată de o multitudine de cercetări și studii medicale.

„Doctorul Felix Deutsch îşi aminteşte că nu avea nici o indoială ca la Freud era vorba despre un cancer avansat în zona cavităţii bucale.” >> Cum şi-a dorit Sigmund Freud să moară

Tipul de personalitate A reprezintă personalitatea axată pe competiție și un stil alert de viață. Axată obsesiv pe obiectivele stabilite, această personalitate devine cu ușurință dependentă de muncă și de rezultate, având ambiții mari de recunoaștere și de validare. Stima de sine este adeseori exagerată, iar stilul interpersonal este agresiv, dominant, combativ. Ajunge cu ușurință la căderi nervoase, iar afecțiunile de care suferă cel mai frecvent sunt de ordin cardiovascular.

Tipul de personalitate B se prezintă printr-o reacție opusă la stres. Este genul care nu se grăbește și își planifică cu atenție ziua. Lucrează calm, măsurat, fără ambiții exagerate de la sine sau de la ceilalți. Nu se axează pe competiție și nici nu valorizează prestigiul ori recunoașterea, păstrând în general echilibrul între viața personală și cea profesională. Predominant creativ, acest tip de personalitate are o abordare bazată pe curiozitate atât față de lumea exterioară, cât și de cea interioară. Este tipul de personalitate la care se întâlnesc cel mai puține afecțiunile, având o foarte bună capacitate de conștientizare și management afectiv.

Tipul de personalitate D este cel mai predispus la experimentarea emoțiilor negative, de anxietate, iritare, ostilitate, nervozitate. Se simte în mod frecvent pesimist, neliniștit și este predispus la depresii, fiind ezitant în a-și împărtăși emoțiile cu cei din jur, din teama de a nu stârni reacții negative. Acumulează constant sentimente de nemulțumire și de resentiment în interior, este nesigur în relațiile sociale, astfel că tinde mai degrabă spre retragere. Disconfortul în interacțiuni este exagerat, ducând noțiunea de intimitate și securitate uneori la extrem. Este tipul de personalitate cu un pronunțat accent dependent. Este, în general, mult mai predispus la afecțiuni patologice decât tipul de personalitate A.

„Cu zeci de ani în urmă am avut o pacientă cu cancer la sân, care în adolescenţă avusese o perioadă de certuri dure cu tatăl ei negativist.” >> Empatia: cum să priveşti pe aceeaşi fereastră ca pacientul

Tipul de personalitate C este cel care a atras cea mai multă atenție din partea specialiștilor în psihologia oncologică, dar și în medicină, întrucât este tipul de personalitate cel mai frecvent corelat cu afecțiunile canceroase (sau cu predispoziţia la cancer). Caracterizat în principal de reprimarea emoțională, tipul de personalitate C este defensiv, anxios și inhibat, aproape întotdeauna deconectat de la trăirile sale.

Personalitatea de tip C este caracterizată așadar în cea mai mare măsură de slabe mecanisme de gestionare afectivă, în special a furiei, precum și de recunoaștere și numire a trăirilor (alexitimie). Conform lui Cobb (1952), se pare că pacienții cu cancer se raportează la manifestările lor emoționale ca la un pericol, evitându-le și izolându-le din spațiul lor mental de teama respingerii celor din jur.

În acest sens, se mai remarcă tendințele accentuate de a le fi pe plac celorlalți, de a evita orice fel de conflict și de a se pune la dispoziția celor din jur, în detrimentul evident al propriilor nevoi și indiferent de costurile pe care le aduce această subordonare. Mai mult decât atât, în ceea ce privește stilul de comunicare al personalității de tip C, s-au remarcat tendințe copilăroase de afirmare, precum și de deresponsabilizare (prin accederea la un locus al controlului exterior).

Un studiu relativ recent (2012) realizat de Cardenal și colegii a scos în evidență faptul că pacienții cu cancer caracterizați de acest tip de personalitate prezintă niveluri mult mai ridicate de nevroză și anxietate, dar și o mai slabă abilitate de exprimare și gestionare adecvată a furiei. De asemenea, sunt profund autocritici și au o scăzută conștiență de sine.

În literatura de specialitate, personalitatea de tip C (pe care o vom analiza îndeaproape în articolul următor) este considerată ca fiind personalitatea de tip canceros (cu predispoziţia la cancer), întrucât surprinde cel mai bine modul în care internalizarea și evitarea emoțiilor negative tinde să se manifeste prin reacții corporale, somatice, alimentând mecanismul dezvoltării cancerului.

În final, este de precizat diferența dintre tipul de personalitate C și D în ceea ce privește predispoziția canceroasă: astfel, dacă personalitatea de tip C se concentrează în special pe reprimarea exprimării emoțiilor negative, personalitatea de tip D este caracterizată de experimentarea acestora. Cu alte cuvinte, deși ambele tipuri trăiesc emoții negative, diferența semnificativă în ce priveşte predispoziţia la cancer o face măsura conștientizării prezenței acestor afecte în planul vieții interioare. Cu cât sunt mai respinse emoțiile, cu atât mai mari sunt și consecințele și impactul în plan somatic.

>> „…un om îşi imaginează că are cancer, dar nu există nici o dovadă fizică a cancerului în corpul său.” >> Simbolurile şi transformarea psihicului

Bibliografie: Vladislav Matrenitsky, Carcinogenic Mind. The Psychosomatic Mechanisms of Cancer, Blackwell’s, 2019

Foto: Rostyslav Savchyn pe Unsplash (modificată)