Conştiinţă şi timp. În urmă cu mai mulţi ani, două cercetătoare temerare și-au propus să realizeze un studiu în încercarea de a răspunde la întrebarea dacă este posibilă existența conștiinței în mod independent de timpul prezent. Astfel, având în vedere conceptele de Sine și de Timp așa cum sunt prezentate în viziunea unor mari gânditori precum G. W. F. Hegel și Martin Heidegger, Birgitte Dresp-Langley și Jean Durup au corelat informațiile filosofiei cu cele ale neuroștiințelor, în cercetarea desfăşurată despre conştiinţă şi timp.
Ipoteza de la care au plecat a fost cea conform căreia putem defini conștiința drept o succesiune de momente psihologice în care persoana realizează atât că există în momentul prezent, cât și că este o parte a momentului prezent. Astfel, cercetătoarele argumentează că fenomenul conștiinței umane pare să fi evoluat din mai multe abilități conjugate ale indvidului.
Pe de o parte, este vorba despre abilitatea omului de a-și da seama de ordinea temporală a lucrurilor, dar și de schimbările din natură; pe de altă parte, este vorba și despre abilitatea omului de a-și putea aminti de acestea (de ordine și de schimbare) și de a putea realiza predicții cu privirile la ele.
Aceste capacități umane sunt însă supuse unor limite, în special celor care țin de finitudinea construcției biologice: plasticitatea funcțională a mecanismelor neurocerebrale este un „suport” insuficient de avansat ori competent să țină pasul cu posibilitățile pe care abilități mai sus menționate le-ar cuprinde.
>> Citiţi despre Excitaţie şi conştiinţă
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Conştiinţă şi timp
Astfel, dacă timpul psihologic se referă la ceea ce mintea umană poate să perceapă și să înregistreze în termeni ai evenimentelor, mai lungi sau mai scurte ca întindere în timp și trăite drept plictisitoare ori interesante, atunci, așa cum și filosoful David Hume afirmă, evenimentele timpului psihologic pot fi de fapt descrise asemenea unui flux de scene care se desfășoară dinaintea omului, scene care vin și pleacă.
Așadar, continuând în aceeași direcție, ceea ce se numește în mod obişnuit drept conștiință fenomenală pare să apară ca o mișcare continuă între mai multe reprezentări relativ stabile, trecând mereu de la una către următoarea. Înțelegând faptul că trăim această mișcare în termenii unui singur moment, totuși, anume al timpului prezent („aici și acum”), atunci impresia pe care o avem despre conștientizarea acestui timp prezent este una profund subiectivă și, în consecință, și relativă, fiind dată (condiționată?) de cadrul temporal în care se desfășoară experiența.
>> Conştiinţa şi realitatea halucinată
Desigur, acest lucru nu răspunde propriu-zis la nici una dintre întrebările care intitulează studiul cercetătoarelor despre conştiinţă şi timp, cât mai degrabă subliniază faptul că, deși nu putem spune clar că timpul și conștiința există în mod independent, este evident faptul că timpul este supus distorsiunilor de prelucrare a minții umane, precum și că fenomenul conștiinței este unul relativ subiectiv și imprecis care nu poate fi redus la suportul biologic ce îl înregistrează și îl redă.
>> Două teorii nebunești despre conștiință
Bibliografie: Dresp-Langley, B., Durup, J. (2012). Does Consciousness Exist Independently of Present Time and Present Time Independently of Consciousness?, Scientific Research, Vol. 2, Nr. 1, 45-49.
Foto: engin akyurt pe Unsplash
