Experiențele subiective par a fi integrate într-un flux de informație continuă, însă întrebarea în jurul căreia se învârt cercetările asupra conștiinței este nu doar dacă fenomenul conștiinței e generat sau nu de către creier şi circuitele neuronale, ci și ce structuri specifice ale acestuia susțin acest tip de flux informațional?
Numeroase studii au identificat mai multe grupări de structuri care par a integra mare parte din creier; acestea (structurile) își schimbă, totuși, configurația, din timp în timp, o posibilă explicație putând fi modificările care apar în timpul somnului, când mintea se cufundă într-o stare de inconștiență profundă.
Experiența subiectivă, așa cum menționam, nu apare ca fiind fragmentată, ca într-o serie de capturi disparate ce urmează unele după altele; în schimb, percepem lumea și trăim ca într-un flux continuu de informație integrată și corelată multisenzorial. Această capacitate are nevoie, desigur, de un suport neuronal pe măsură, iar ceea ce au descoperit cercetările din domeniul neuroștiințelor și neuropsihologiei par să susțină, întrucâtva, corelația dintre fenomenul conștiinței și starea de activare (veghe) a creierului.
>> Pierderea cunoştinței şi rolul circuitelor neuronale locale
Conştiinţă şi circuite neuronale
Existența a mai multor regiuni cerebrale care se află în legătură unele cu celelalte explică, într-o anumită măsură, percepția integrată și continuă pe care o avem din punct de vedere multisenzorial. Însă, în același timp, regiunile implicate ar trebui să se schimbe constant, ilustrând procesul activ de procesare a conținuturilor care apar în experiența conștientă.
Pentru a testa această ipoteză, un grup de cercetători a întreprins un studiu prin care au dorit să verifice dacă, în stare de inconștiență (cum este cea de somn), configurația acestor structuri neuronale se modifică. Urmărind, așadar rețelele nodale de la nivel cerebral, cercetătorii au putut vedea modul în care diferitele regiuni cerebrale se sincronizează sau dacă apar schimbări în sistemele neuronale pe măsură ce și tiparele de comunicare de la nivelul întregului creier se schimbă.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
>> Conştiinţa şi realitatea halucinată
O mare parte dintre ipotezele cercetării s-a confirmat: activitatea cerebrală din timpul stării de veghe prezenta ample module neuronale dinamice și integrate, module care dispăreau – sau se dezactivau – în timpul stării de somn ori sub anestezie generală. Aceste schimbări, afirmă cercetătorii, sunt similare în ambele condiții, ceea ce sugerează că starea de inconștiență ce apare în cele două situații folosesc același mecanism.
Implicațiile sunt mai mult decât grăitoare: în contextul în care prea puține se pot spune cu certitudine referitor la emergența conștiinței, o astfel de descoperire între fenomenul observabil al conștiinței și activitatea cerebrală măsurabilă pare să indice o conexiune destul de evidentă.
Totuși, cum corelația nu reprezintă cauzalitate, tot nu se poate spune cu certitudine desăvârșită că suportul cerebral nu este decât un ecran de proiecție care, atunci când este scos din inactivat (în stare de somn ori sub anestezie), nu mai poate face posibilită nu atât generarea, cât transmiterea conștiinței.
>> Neuroştiinţele şi psihanaliza – reperele unei alianţe
Bibliografie: del Pozo, M., S. et al., Unconsciousness reconfigures modular brain network dynamics. Chaos: An Interdisciplinary Journal of Nonlinear Science, 2021; 31 (9): 093117 DOI: 10.1063/5.0046047, accesat la 15 martie 2022.
Foto: Preethi Viswanathan on Unsplash
