Gabor Maté despre conștientizare, vindecare şi cum să devii propriul erou

Cu alte cuvinte, revelatoare este de fapt deschiderea omului spre sine însuși și disponibilitatea sa de a se confrunta cu acele lucruri pe care multă vreme, poate o viață întreagă, le-a ascuns de sine însuși, le-a mascat sau deplasat sau suprimat.

Excluderea, spune Gabor Maté, a „contribuțiilor experienței umane și introspecției” limitează teritoriul descoperirilor atât de sine, cât și în domeniul cercetării. Terapeutul pledează astfel, atât în volumul Când corpul spune nu, cât și în cel mai recent titlu al său, pentru o regândire a unei abordări integrative, care să acopere atât cunoștințele empirice, cât și pe cele ale neuroștiinței, medicinei și psihologiei.

Dinamica reprimării funcționează în noi toți. Negăm sinele și ne trădăm într-o măsură sau alta, cel mai adesea în moduri de care nu suntem conștienți.

Gabor Maté despre conştientizare

Iar acest din urmă cuvânt conține cheia: conștientizarea. Întrucât nu se poate vorbi de vină, ci mai degrabă (și mai corect) de responsabilitate – anume, capacitatea de „a răspunde prin conștientizarea circumstanțelor din viețile noastre, în loc să reacționăm nepotrivit” – față de propria persoană, de propsiul sine, de propria bună stare deopotrivă interioară și exterioară.

>> Tulburarea mintală, stigmatizarea şi inadecvarea culturală

Nu există responsabilitate reală fără conștientizare,

afirmă Gabor Maté, deși, la fel de bine, se poate spune că nu există conștientizare reală fără responsabilitate: anume, acea asumare a propriului destin și al consecințelor propriilor acțiuni ce apare de îndată ce ieșim din poziția de copil și pășim în cea de adult-observator.

Ce ne împiedică?, se întreabă până și autorul.

Una dintre cauzele poate cele mai întâlnite este sentimentul de rușine: „cea mai profundă” dintre emoțiile așa-numit „negative”, rușinea este „un sentiment pe care l-am evita cu orice preț” și de a cărui teamă, din nefericire, ajungem să ne fie subminată „capacitatea de a vedea realitatea”.

Realitate, însă, care este înțeleasă în contextul profund personal al fiecăruia dintre noi, care este construită din interiorul fiecăruia dintre noi și care poate să difere nespus de mult de cea a altuia, atunci când este supusă comparației.

Consecința, afirmă Gabor Maté, a acestei neasumări de sine – deci, a neconștientizării și, în speță, a păstrării oarbe a mecanismelor de apărare depășite – nu este o pedeapsă (o vină), ci devine, de prea multe ori și pe căi pe care știința medicală a studiat-o deja mult și îndeaproape, o „realitate fiziologică”.

Vindecarea este, însă, posibilă. Poate nu întotdeauna pe plan fiziologic, admite și terapeutul Gabor Maté, însă cu siguranță pe plan spiritual. Însă ca aceasta – vindecarea – să aibă loc, s-ar putea să fie nevoie „să devii propriul erou.”

>> Comunicarea de la Inconştient la Inconştient

Bibliografie: Gabor Maté, Când corpul spune nu, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2021, pp. 13-39.

Foto: Wikipedia