Cu toate că înțelesul contemporan, mainstream pentru meme a ajuns să trimită la acele imagini-satiră care circulă în social media și care devin, pe anumite perioade, chiar virale, mema se referă în fapt la cu totul altceva.
Mihaly Csikszentmihalyi, în The Evolving Self, abordează subiectul memelor ca mecanisme de transmitere culturală a conținurilor valorice pe care o societate în particular, dar și umanitatea în general, le folosește pentru a-și transmite patrimoniul și a-și asigura, astfel, descendența Sinelui de-a lungul timpului, dincolo de perenitatea existenței materiale:
It is through memes transmitted by social systems that we contribute to evolution. (p. 253)
Reprezentând tipare de comportament, valori, limbaj, dar și tehnologie, memele conțin informație care, spre deosebire de codurile genetice și moștenirea biologică, se transmite nu pe cale chimică, ci prin mecanismele imitării și învățării.
Conceptul de „memă” a fost introdus pentru prima oară în anii ’70 de către biologul britanic Richard Dawkins pentru a descrie o unitate culturală de informație ale cărei efecte pentru evoluția unei societăți sunt comparabile cu cele codate chimic în instrucțiunile genetice.
Etimologia provine din grecescul mimesis sau „imitare”, Richard Dawkins scoțând în evidență faptul că aceste instrucțiuni culturale se transmit de la o generație la alta prin imitare și puterea exemplului. Astfel, o definiție a memei poate fi și cea a unui tipar de informație permanent rezultat în urma unui act intenționat (cel puțin inițial) al omului.
Mema a fost, la momentul apariției sale, parte dintr-un proces conștient direcționat de intenționalitatea umană, afirmă Csikszentmihalyi, însă odată ce este formulată și exprimată, ea începe să reacționeze la și să transforme însăși conștiința atât a creatorului său, cât și a celor la care ajunge. Astfel, deși memele sunt inițial modelate de către minte, ele ajung cu ușurință să modeleze minți.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
>> Trolling-ul: Sadism şi sociopatie în mediul online
Un exemplu pe care autorul îl oferă este cel al electricității care, odată descoperită, a ajuns să fie reinventată pentru a servi unor scopuri noi, dar și transformată pentru a da formă unor noi aplicații. De aceea, Mihaly Csikszentmihalyi adresează întrebarea în ce măsură memele, odată ce nu mai aparțin creatorilor lor, continuă să servească scopurilor umane, ci nu invers?
Csikszentmihalyi afirmă că modul în care memele evoluează în prezent reprezintă un factor decisiv ce are o mai mare greutate decât transmiterea materialului ereditar în ceea ce privește evoluția noastră, ca societăți și ca oameni, făcând astfel necesară înțelegerea modului în care, de fapt, informația cuprinsă în meme este selectată și se transmite.
O idee interesantă, deși nu perfectă, pe care autorul o dezbate în The Evolving Self și care atinge acest aspect al utilității și funcționalității memelor, se referă la unele dintre tendințele părtinitoare la care este supusă conștiința umană și care ne determină poate nu să nu vedem realitatea așa cum este, ci mai degrabă să-i oferim o interpretare profund subiectivă și, deci, tendențioasă.
It is possible that one of the most dangerous illusions we must learn to see through is the belief that the thoughts we think and the things we make are under our control, that we can manipulate them at will. (p. 121)
Se poate face aici o analogie cu sistemele algoritmice dezvoltate în prezent de tehnologie, sisteme care ajung să funcționeze la un moment dat după niște reguli prestabilite, desigur, dar care conduc la o complexitate în continuă dezvoltare și care determină moduri de interacțiune ce nu mai pot fi înțelese nici de către creatorii lor, motivul fiind nenumăratele interacțiuni dintre diferite bucăți de informație.
Astfel, memele, folosind sistemele de credințe, valori, gândire (deci, alte meme) deja existente, par să posede o capacitate similară algoritmilor, creându-și, așa cum și Csikszentmihalyi, dar și Dawkins afirmă, propriile oportunități de replicare și propriile manifestări fenotipice (deci manifestări concrete).
>> Ce este o mamă? Ce crede Richard Dawkins
De ce au memele atât de mare succes?
Importanța memelor, așadar, pentru evoluția psihologică a umanității este vitală. În cuvintele lui Csikszentmihalyi,
memes require only our minds to feed on, and they will replicate images of themselves in consciousness. (p. 122)
Acum, forma pe care aceste replicări o vor îmbrăca va fi determinantă pentru direcția – salvatoare sau (auto)distructivă, conform autorului – pe care societățile o vor lua. Întrucât
although we might initially adopt memes because they are useful, it is often the case that after a certain point they begin to affect our actions and thoughts in ways that are at best ambiguous and at worst definitely not in our interest. (p. 123)
Acest lucru se întâmplă deoarece memele se folosesc de una dintre nevoile de bază ale minții umane, anume simplificarea și categorizarea informației în bucăți (chunks) care nu doar că pot explica lumea mai ușor, făcând-o, astfel, și mai ușor de navigat, ci și apelează la principiul economicității de energie psihică (aspect care se poate remarca și la nivelul limbajului, care tinde să fie pe cât posibil succint și eficient).
>> Există cinci subtipuri de anxietate şi depresie, arată un studiu de la Stanford
De aceea au memele atât de mare succes, insistă Csikszentmihalyi:
The point is that, once a meme is well established, it tends to generate inertia in the mind, and forces us to pursue its logical consequences to the bitter end. (p. 124)
Cea mai mare provocare, așadar, este cea de a învăța cum să facem distincția între avantajele și dezavantajele rezultatelor imaginației noastre. În caz contrar, riscăm să devenim victimele propriilor sisteme de gândire și să vedem mai degrabă manifestarea forțelor (auto)distructive ale memelor – unul dintre cele mai relevante exemple la care Csikszentmihalyi apelează fiind cel al neputinței de a modifica traiectul schimbărilor climatice din incapacitatea de a renunța la o viziune a societății bazată pe consumul de combustibili fosili ca principal promotor al bunăstării contemporane:
The momentum of the meme is so powerful that it is almost easier to conceive of the destruction of the human race than the abolition of the automobile. (p. 140)
Și aceasta deoarece
when successful memes take over the minds of a group of individuals, reality becomes peculiarly distorted (p. 135),
în special atunci când se întâmplă ca acest grup să fie cel care deține și o putere semnificativă – aceeași fiind situația sistemelor politice.
If we don’t take charge and use them for our own goals, they [memes] do have a tendency to take over and use us for their own ends. (p. 136)
>> Ce învăţăm de la Papa Francisc despre sănătatea mintală şi mersul la psihoterapie
Desigur, nu este vorba aici despre antropomorfizarea memelor, în sensul în care ele devin o forță aproape de nestăpânit sau care este independentă complet de voința noastră (aspect pe care studiul lui Csikszentmihalyi fie nu reușește să-l transmită suficient de limpede, fie nu-l recunoaște deloc). De aceea, o remarcă importantă este aceea că memele reprezintă, și nu doar la origini, manifestări ale psihismului nostru, transformările pe care le suportă nefiind nimic mai mult decât modurile în care psihicul se comportă în urma interacțiunilor dinamice dintr-un ansamblu colectiv.
În fine, memele supraviețuiesc, afirmă Csikszentmihalyi, deoarece au găsit un mediu propice dezvoltării în mintea omului, indiferent de gradul în care îi sunt acestuia de folos sau nu. De aceea
we must remember that memes, once they have claimed our attention, will try to reproduce themselves whether it is good for us or not. (p. 142)
Și o ultimă remarcă, poate cea care sintetizează cel mai bine nevoia de conștientizare a propriilor forțe și mecanisme pshice care ne conduc nu doar viețile interioare, ci și destinele sociale și culturale:
To accept every new discovery as an unqualified benefit is dangerous. When technology adds to the complexity of experience, it makes sense to endorse it; when it adds to conflict and confusion, it makes sense to resist it. If we remember that memes multiply on their own, and if not curbed they take over our psychic energy in their blind drive to replicate, we might run less of a risk of ending up as servants of the objects we create. (pp. 256-257)
>> Când escaladarea fără milă a muntelui devine apărare maniacală
Bibliografie: Mihaly Csikszentmihalyi, The evolving self: a psychology for the third millenium, Harper Collins, New York, 1993.
Foto: https://www.thecitizen.in/index.php/en/NewsDetail/index/8/12977/The-Science-of-Memes
