Vaginismul: afecțiunea frecventă care duce la sexul dureros

Vaginismul este o afecțiune extrem de frecventă, care poate avea un impact uriaș asupra femeilor, a partenerilor și a relațiilor lor. Cu toate acestea, multe dintre cele care o au se simt singure și fără speranță, deoarece se vorbește rar despre ea.

Dar femeile nu trebuie să trăiască cu ea – este ușor de diagnosticat și poate fi tratată.

Sexul dureros

Cercetările australiene arată că aproximativ 20% dintre femei și 2% dintre bărbați se confruntă cu sexul dureros.

Problemele sexuale masculine, cum ar fi disfuncția erectilă, sunt cunoscute publicului de la apariția „micii pilule albastre” – Viagra. Dar dificultățile sexuale la femei lipsesc din poveste.

Fără impulsul industriilor farmaceutice, conștientizarea și cunoașterea dificultăților sexuale ale femeilor (sau ale persoanelor cu vagin care nu se identifică drept femei) nu ar fi progresat în același mod ca în cazul bărbaților.

Un studiu recent, care nu a fost încă publicat, a constatat că, în 2019, 57% dintre pacienţii de sex feminin care au frecventat Clinica de Medicină și Terapie Sexuală (Monash Health) au venit din cauza sexului dureros. 60% dintre aceste femei aveau vaginism. Aproape jumătate dintre aceste femei se confruntau cu vaginismul de peste cinci ani, iar la aproximativ una din cinci dintre aceste femei vaginismul apăruse timp de zece sau mai mulți ani.

Ce este vaginismul?

Vaginismul apare atunci când o persoană are dificultăți persistente sau recurente în a permite intrarea în vagin a penisului, a unui deget sau a oricărui obiect, în ciuda dorinței sale de a face acest lucru.

Unele femei se confruntă cu teamă, dificultăți sau durere încă de la prima încercare de a introduce ceva în vagin și, în loc să se amelioreze, această stare se poate înrăutăți în timp. Vorbim în aceste cazuri despre „vaginism primar”.

Altele se pot simți bine ani de zile și pot dezvolta dureri ulterior. Acesta este „vaginismul secundar”.

Vaginismul poate fi ușor, moderat sau sever. Durerea este deseori descrisă ca o arsură, crampe sau o senzație de strânsoare. Iar pentru unele nimic nu poate intra în vagin. Suferindele spun despre asta că e ca și cum s-ar lovi de un zid de cărămidă.

>> Fata care purta un cartof în vagin – secrete familiale și transmisii patologice

Impactul vaginismului

Femeile cu vaginism nediagnosticat se pot simți jenate sau anormale, ceea ce le poate descuraja să caute ajutor. Iar vaginismul nediagnosticat poate avea un impact semnificativ asupra stimei de sine și poate duce la anxietate sau depresie.

Femeile care suferă de vaginism pot evita să aibă relații sexuale, deoarece poate fi o experiență foarte dureroasă. De asemenea, ele pot evita orice intimitate de teamă că aceasta ar putea duce la „sex”. Acest lucru poate avea un impact semnificativ asupra relațiilor, ducând la îndepărtare și conflicte.

De asemenea, le poate împiedica pe femeile singure să aibă relații. Acestea pot evita să socializeze, să se întâlnească și să cunoască noi parteneri, simțindu-se împovărate de un „secret rușinos”.

Vaginismul: cauze

Când vine vorba de sex (și de viață), mintea şi corpul nu pot fi separate. Vaginismul nu face excepție. Cauzele subiacente sunt extrem de variabile și adesea influențate de mai mulți factori.

Uneori nu există o cauză evidentă, dar printre factorii comuni în dezvoltarea vaginismului primar se numără:

• frica sau anxietatea: în legătură cu durerea, sarcina sau infecțiile cu transmitere sexuală. Anxietatea generalizată sau alte tulburări de anxietate pot provoca, de asemenea, vaginism;
• tabuuri: tabuuri culturale sau religioase în jurul sexului sau conflicte interioare ale persoanei cu privire la faptul dacă să fie sau nu sexuală;
• sexul fără a fi excitat: să faci sex atunci când nu îți dorești cu adevărat acest lucru;
• antecedente de abuz: un istoric de traume sau abuzuri fizice, emoționale sau sexuale;
• așteptări nerealiste: de la sex, care duc la teama de a nu fi „suficient de bună”.

Vaginismul secundar poate apărea din cauza oricăreia dintre situațiile de mai sus sau după orice lucru care duce la sex dureros, cum ar fi:

• probleme în relaţie: ducând la lipsa libidoului sau a excitației;
• infecții sau probleme ale pielii: infecțiile vaginale, cum ar fi aftele și problemele dermatologice (ale pielii) vulvare sau vulvodinia pot provoca vaginism;
• probleme ginecologice: cum ar fi endometrioza, cancerul ginecologic (sau de sân) și tratamentul acestuia sau chirurgia pelviană;
• sarcină: vaginismul poate apărea după sarcină, naștere sau ca proaspăt părinte.

O reacție normală la orice anxietate și teamă este o etanşeizare a mușchilor, iar vaginismul apare atunci când acest lucru se întâmplă la nivelul mușchilor podelei pelviene. O podea pelviană puternică este importantă, dar trebuie să învățăm și cum să o relaxăm, atunci când dorim.

>> Sexodrom: traumă şi identitate sexuală

Vaginismul: diagnostic

Vaginismul poate fi diagnosticat, de obicei, prin întocmirea unui istoric atent și analizarea factorilor care îl pot cauza.

Femeile care suspectează că ar putea avea vaginism ar trebui să solicite mai întâi ajutorul medicilor de familie, ginecologilor, fizioterapeuților de podea pelviană, sexologilor sau psihoterapeuților care au experiență în această afecțiune.

Profesioniștii din domeniul medical care au experiență în tratarea acestei afecțiuni vor face o examinare într-un mod blând și responsabilizant, doar atunci când femeia este pregătită, astfel încât ea să nu fie în nici un fel tulburată sau traumatizată.

Vaginismul: tratament

Femeile ar trebui să fie asigurate că strângerea sau etanşeizarea podelei pelvine este un răspuns involuntar, de protecție, pe care pot învăța să îl depășească, cu ajutor.

O abordare multidisciplinară a gestionării vaginismului s-a dovedit a fi cea mai eficientă, aceasta incluzând:

• educație despre vaginism, podeaua pelviană și sex;
• gestionarea medicală a oricăror afecțiuni fizice subiacente;
• gestionarea psihologică a oricăror preocupări subiacente;
• fizioterapia podelei pelvine poate ajuta femeile să învețe cum să se relaxeze, în general și la nivelul podelei pelvine.
• conştientizarea a ceea ce este plăcut, deoarece sexul fără excitaţie este o cauză frecventă a sexului dureros.

De asemenea, femeia ar trebui să fie împuternicită să se simtă liberă să aleagă dacă, când și cum să aibă relații sexuale. Multe femei sunt fie constrânse să facă sex, fie se supun de dragul nevoilor partenerului lor.

>> Ruşinea în varianta Steve MacQueen

Ele trebuie să fie sprijinite în a-şi recunoaşte și exprima propriile nevoi și dorințe. Deși femeile pot continua să aibă relații sexuale în orice mod doresc, este vital să nu mai facă nimic care le doare, cum ar fi să încerce în continuare să aibă relații sexuale cu penetrare, în timp ce vaginismul este tratat.

Anita M Elias, Senior lecturer, Dept O & G, Monash University

Articolul a apărut iniţial în The Conversation sub licenţă Creative Commons. Puteţi citi aici articolul original.

Foto: Marvin Meyer pe Unsplash