Nu facem terapie de dragul terapiei. Sfaturi pentru terapeuți.
La prima întâlnire cu un pacient/ client nou, există trei lucruri pe care doriți să le aflați:
- Ce este în neregulă?
- Cum speră că îi poate ajuta terapia?
- De ce acum?
Câteva detalii despre aceste trei lucruri…
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Nu facem terapie de dragul terapiei
Oamenii nu vin la terapie din spirit sportiv. Ei vin pentru că suferă. Ceva este stricat. Înțelegerea a ceea ce este în neregulă este punctul de plecare pentru orice muncă pe care o veți face.
Este esențial să le aflați ideile şi speranțele cu privire la modul în care terapia îi poate ajuta. Aceasta este o invitație de a începe să vă gândiți împreună la modul în care lucrurile ar putea fi diferite, la cum ar putea arăta și la ideile lor inițiale cu privire la modul în care terapia i-ar putea ajuta să ajungă la asta.
Ideile pacientului/ clientului cu privire la modul în care terapia îl poate ajuta pot fi realiste sau nerealiste. Ele pot fi vagi sau specifice. S-ar putea să aibă dificultăți chiar și în a-și imagina cum ar putea fi lucrurile diferite sau mai bune pentru ei.
Toate acestea sunt informații vitale şi reprezintă un punct de plecare pentru a dezvolta o înțelegere reciprocă a scopului terapiei. Nu facem terapie de dragul terapiei. Terapia cu sens are un scop. Se presupune că duce undeva.
Trebuie să știm „de ce acum”. Problemele care îi aduc pe oameni la terapie sunt, în general, de lungă durată.
Oamenii nu se trezesc cu o problemă luni și fac o programare marți. Persoana se luptă de ceva vreme. Dar, de obicei, există ceva precipitant care a înclinat balanța în direcția căutării de ajutor acum față de (să zicem) în urmă cu un an sau cu peste un an. Ceva a acutizat durerea, a redeschis răni vechi, a expus o vulnerabilitate preexistentă sau poate că a trezit speranța. Informațiile vor face parte din formularea cazului nostru, ne vor ajuta să înțelegem motivația lor imediată și, probabil, ne vor arăta calea de a oferi o ameliorare a durerii lor cele mai imediate sau acute.
>> „Profesie de ajutor” sau psihoterapie?
Deci, să recapitulăm.
La sfârșitul primei sesiuni vrem să înțelegem…
- Ce este în neregulă?
- Cum speră că îi poate ajuta terapia?
- De ce acum?
Aceste informații vor sta la baza activității noastre.
Observați că există unele presupuneri implicite aici. Este din ce în ce mai frecvent ca stagiarii sau terapeuții fără experiență să adopte, cu cele mai bune intenții, punctul de vedere că pacientul este bine așa cum este. Versiunea extremă a acestei afirmații (pe care o aud cu o regularitate alarmantă) este că terapeutul nu ar trebui să aducă în discuție zonele disfuncționale de teama că astfel ar „face de rușine” pacientul.
Oricât de bine intenționată ar fi, aceasta este, de fapt, cea mai nefolositoare și lipsită de empatie – da, lipsită de empatie – poziție pe care un terapeut o poate adopta.
Nu uitați niciodată că pacientul a venit pentru că e ceva în neregulă. A venit pentru că are nevoie de ajutor. Poate fi dificil și dureros pentru pacient să vorbească despre asta, dar acesta este motivul pentru care a venit.
A recunoaște acest lucru și a vorbi despre el în mod direct înseamnă empatie cu părțile pacientului care suferă – care probabil că au fost ignorate, reduse la tăcere, minimalizate sau negate pentru mult prea mult timp.
Tocmai acest lucru deschide ușa către posibilitatea de a primi ajutor – și, prin urmare, oferă speranță. Negarea sau minimalizarea faptului că este ceva în neregulă nu face decât să transmită pacientului că nici părțile sale afectate și dureroase nu sunt binevenite aici. Și se vor ascunde în underground.
Ceea ce nu e bine trebuie să fie recunoscut, numit și discutat direct. Acesta este motivul pentru care au venit la terapie. Dacă nu acum, atunci când? Evident, facem acest lucru cu tact și compasiune.
Dar o facem.
Cea mai frecventă eroare pe care o observ în rândul cursanților este o delicatețe excesivă, o lipsă de dorință de a numi direct ceea ce este greșit, un impuls reflexiv de a mângâia și de a alina – față de a lucra la schimbarea psihologică.
Mai presus de toate, psihoterapia înseamnă să spui adevărul.
>> Empatia: cum să priveşti pe aceeaşi fereastră ca pacientul
Acest text a fost tradus şi publicat la Cafe Gradiva cu acordul autorului Jonathan Shedler @jonathanshedler. Titlul, subtitlurile şi imaginile sunt inserate de redacţie.
Foto pentru articolul „Nu facem terapie de dragul terapiei. Sfaturi profesionale pentru terapeuți”: Drazen Zigic pe Freepik
