Gânduri de primăvară de la a patra zi a Conferinței Naționale Alzheimer 2024 (ediția a 14-a), cu tema „Prevenție, diagnostic în stadiul preclinic și tratamente actuale”, organizată în format hibrid, la World Trade Center (București) și pe platforma v-CNALz 2024.
Teatru participativ pentru boala Alzheimer
Din prezentarea doamnei Andreea Vasile (manager proiect la Societatea Română Alzheimer – filiala București), cu titlul „Proiectul Erasmus+: Pe scenă la vârsta de aur. Teatrul pentru o îmbătrânire sănătoasă (AGE_THEA)”, aflăm despre beneficiile artei în procesul de îngrijire a persoanelor cu tulburări neurocognitive:
Conexiune – facilitează o conexiune cu sinele și cu ceilalți.
Transformare – modifică modul în care se simt persoanelor prin transpunerea lor într-un alt moment de timp și cadru emoțional.
Expresivitate – permite persoanelor să-și înțeleagă și să-și împărtășească emoțile și sentimentele, uneori fără utilizarea limbajului.
Experiențe – oferă experiențe noi și posibilitatea de învăța noi abilități, inclusiv pe tot parcursul vieții.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Umanitate – include un spațiu unde persoanele sunt relaxate și susținute; se încurajează râsul, distracția, speranța, le permite să trăiască în prezent și să uite de alte probleme.
Implicare – oferă un spațiu unde persoanele se simt binevenite și incluse într-un grup cu participanți diverși.
Scopul proiectului: creșterea conștientizării referitoare la rolul și impactul teatrului în prevenția și tratarea persoanelor cu tulburări neurocognitive, prin creșterea sănătății psihosociale.
În analiza literaturii de specialitate referitoare la „teatru participativ”, s-au consultat studii despre:
- promovarea stării de sănătate la persoanele vârstnice care pot desfășura activități obișnuite ale vieții zilnice;
- folosirea terapeutică a activităților teatrale de către persoanele vârstnice care experiențiază boală, traumă sau provocări în viața lor.
Un exemplu de bune practici este implementat de Le Compagnie Malviste (Italia), cu experiență în metodologia „Fragile Theatre: Handle with care”. Echipa lor multidisciplinară este formată din actori, regizori, dramaturgi, asistenți sociali, medici, asistente medicale, consultanți autobiografici, istorici, cercetători, muzicieni, scenografi, fizioterapeuți, dansatori, fotografi și realizatori video. Motto-ul echipei este: „Credem în puterea împărtășirii pentru o societate construită prin cultură și în valoarea procesului creativ în cadrul procesului de îngrijire personală.” [1]
În cadrul acestei metodologii, tinerii (și nu numai) rămân alături de persoanele în vârstă și fragile, în încercarea de a disemina o nouă cultură a bolii.
Atelierele și spectacolele publice de teatru participativ ne încurajează să privim la bătrânețe depășind conceptele de sănătate și boală, plecând de la forța și înțelepciunea ultimei vârste, pentru a reconstrui legătura intergenerațională. [2]
>> Utilizarea dramei creative şi a artei povestirii în îngrijirea persoanelor cu boala Alzheimer
Arhitectură şi sate prietenoase cu demenţa
Doamna șef lucrări dr. arhitect Mihaela Zamfir ne aduce și în acest an o prezentare interesantă, cu titlul: „Arhitectura contemporană ca suport în prevenția și managementul tulburărilor neurocognitive – de la centre de zi și cămine pentru persoane vârstnice la unități specializate în îngrijirea memoriei și sate prietenoase cu demența.”
Obiectivul prezentării despre arhitectură şi sate prietenoase cu demenţa: evaluarea celor mai reprezentative unități arhitecturale ce oferă asistență socio-medicală pentru persoanele vârstnice diagnosticate cu tulburări neurocognitive, care fie locuiesc în comunitate, fie sunt instituționalizate.
Problemele de orientare spațială pot fi compensate prin proiectarea mediului fizic al unităților de îngrijire. Au fost efectuate cercetări cu privire la caracteristicile de proiectare care sprijină abilitățile de orientare pentru acest grup țintă, dar nu și asupra implementării lor.
Câteva exemple:
- fiecare ușă de cameră este într-o culoare diferită, pentru ca persoana să rețină mai ușor camera;
- o definire clară a spațiilor colective;
- grădini (senzoriale sau nu) clar delimitate;
- memory box pe ușa camerei, cu amintiri din istoria personală de viață;
- iluminat natural controlat,
- clădire P+1 etaj etc.
Pentru exemplificare de arhitectură prietenoasă cu persoanele vârstnice diagnosticate cu tulburări neurocognitive, am ales articolul „Lecții de design de la trei facilități de suport pentru demență”. [3]
>> Stigmatizarea „morţilor vii”? Către o Românie prietenoasă cu demenţa
Precum și un before-after semnificativ. [4]
Pentru final de articol, o perspectivă umanist-unificatoare:
Art creates culture. Culture creates community. Community creates humanity.
Susan Magsamen, Arts + Min Lab, Johns Hopkins University School of Medicine [4]
Vă dorim o primăvară frumoasă și vă așteptăm întrebările / sugestiile / opiniile la adresa de e-mail: psihologtdobrescu@gmail.com.
#CNALz2024
Referințe bibliografice
[1] https://www.lecompagniemalviste.org/il-team/
[2] https://www.lecompagniemalviste.org/teatro-fragile/
[3] Chau, H.-w.; Newton, C.; Woo, C.M.M.; Ma, N.; Wang, J.; Aye, L. Design Lessons from Three Australian Dementia Support Facilities. Buildings 2018, 8, 67. https://doi.org/10.3390/buildings8050067
[4] https://tailoredartworks.com.au/dementia-friendly-design-inspo-book/
Foto: Le Compagnie Malviste