Stigma îi ucide pe cei cu dependență de alcool (tulburarea consumului de alcool)

Ea mi-a spus că nu vrea să piardă timpul nimănui cu o problemă pe care și-o provoacă singură. A trăit cu ea ani de zile, ascunzând sticlele de alcool pentru ca partenerul ei să nu afle. Abia când a devenit lividă și a vomitat sânge a chemat o ambulanță.

Ce a împiedicat-o pe Emma să ceară ajutor? Răspunsul este, în mare parte, stigmatizarea. Cuvântul „stigmat” provine din greaca veche, însemnând un semn de rușine sau de dizgrație. Folosit inițial pentru a eticheta sclavii și criminalii, în zilele noastre este folosit pentru ca semnul unui lucru indezirabil din punct de vedere social – în acest caz, alcoolismul.

Alcoolismul sau tulburarea consumului de alcool (sau tulburarea asociată consumului de alcool), așa cum este cunoscută în termeni medicali, reprezintă compulsia de a consuma alcool chiar și atunci când acesta poate cauza probleme de sănătate fizică sau mentală.

Tulburarea consumului de alcool e o afecțiune medicală, nu o alegere a unui stil de viață. Tulburarea consumului de alcool este diferită de consumul excesiv de alcool și nu ar trebui să fie folosită pentru a descrie o persoană care bea prea mult pentru că aşa a ales.

La persoanele cu tulburarea consumului de alcool poate exista o nevoie fizică de a bea alcool pentru a opri simptomele de sevraj, cum ar fi transpirațiile sau tremuratul. Pot exista și motive psihologice, inclusiv pofta incontrolabilă.

Majoritatea pacienților pe care îi văd în spital cu afecțiuni hepatice legate de alcool au tulburări de consum de alcool. Nu înțelegem pe deplin de ce unii oameni dezvoltă tulburare de consum de alcool. Este parțial genetică, dar și alți factori, cum ar fi sprijinul social și condițiile de sănătate mintală, joacă un rol.

De ce este semnificativă stigmatizarea persoanelor cu tulburări legate de consumul de alcool? După cum arată povestea Emmei, problema este că oamenii nu se prezintă pentru a cere ajutor decât atunci când este prea târziu și când daunele ireversibile au fost deja făcute – cazul a aproximativ jumătate din persoanele diagnosticate cu boli hepatice legate de alcool.

Mai rău, una din șase persoane diagnosticate târziu moare la prima internare în spital și mai mult de o treime în decurs de un an de la diagnostic.

>> Stigma în comunitate şi conştientizarea bolilor psihiatrice

Stigmatizarea pentru tulburarea consumului de alcool e ceva obişnuit

Majoritatea persoanelor cu boli de ficat au fost nemijlocit stigmatizate.

Este important să înțelegem mai multe tipuri de stigmatizare. În primul rând, există stigmatul public. Acesta este cel mai comun tip, în care oamenii cred în stereotipuri negative, dezvoltă prejudecăți și evită sau privesc cu dispreț persoanele cu tulburări legate de consumul de alcool – bețivul de pe stradă ar putea fi agresiv, așa că mai bine şi mai bine ar fi să îl evităm.

În al doilea rând, există stigmatizarea din partea profesioniștilor din domeniul sănătății. Unii dintre noi nu consideră că tulburarea legată de consumul de alcool este o boală, o dependență. Vedem de nenumărate ori persoane cu tulburarea consumului de alcool care ajung la spital într-o stare îngrozitoare și poate că le considerăm o cauză fără speranță, o irosire de resurse medicale sau o pierdere de timp prețios. Este dezamăgitor faptul că această atitudine poate veni din partea medicilor, a asistentelor și a altor profesioniști instruiţi din domeniul sănătății, dar este o realitate tristă despre care îmi mărturisesc pacienții mei.

În al treilea rând, există o stigmatizare structurală. Acesta este modul în care sunt concepute serviciile care ar putea exclude anumite grupuri de persoane. De exemplu, este posibil ca programările în aceeași zi la medicii generaliști să fie disponibile doar la primele ore ale dimineții, iar unele persoane să nu poată avea acces la ele.

Toată această stigmatizare externă a persoanei cu tulburare de consum de alcool conduce la autostigmatizare: un sentiment de valoare de sine și de stimă de sine scăzute.

Cu cât persoanele cu tulburare legată de consumul de alcool sunt mai stigmatizate, cu atât mai mult se autostigmatizează și cu atât mai mult simt că merită un astfel de tratament. Își ascund și neagă consumul de alcool și este de șase ori mai probabil să evite asistența medicală. Intră într-un cerc vicios de creștere a consumului de alcool care le provoacă mai multe daune psihice și fizice.

>> Stigmatizarea „morţilor vii”? Către o Românie prietenoasă cu demenţa

Lucrurile ar fi putut să iasă altfel

Permiteți-mi să revin la Emma. Aceasta s-a luptat cu dependența timp de mai mulți ani și, cu sprijinul serviciilor de alcoolism și al familiei sale, a reușit să renunţe la alcool timp de mai multe luni la rând. Din păcate, a recidivat în consumul excesiv de alcool și, câteva luni mai târziu, a avut o hemoragie gravă în gât (un efect secundar al unei boli hepatice grave) care nu a putut fi controlată. Din păcate, a murit.

Nu pot să nu mă gândesc că dacă Emma nu ar fi trecut prin toată această stigmatizare, lucrurile ar fi putut să decurgă altfel pentru ea. Poate că ar fi reușit să primească ajutor pentru a-și controla dependența și pentru a preveni ca boala de ficat să îi ia viața.

>> Tulburările de personalitate în ICD-11: de la modelul categorial la cel dimensional

Ce învățăm din povestea Emmei? Ar trebui să ne amintim că tulburarea legată de consumul de alcool nu este o alegere a unui stil de viață. Noi, publicul și profesioniștii din domeniul sănătății, ar trebui să reflectăm asupra modului în care tratăm persoanele cu dependență de alcool.

Primul pas în eliminarea stigmatizării este să recunoaștem prejudecățile și stereotipurile pe care le avem și să încercăm să le depășim prin a vedea persoana din spatele sticlei. Dacă lucrăm împreună, putem elimina stigmatizarea și putem sprijini persoanele cu această afecțiune medicală teribilă.

>> Shrink sau despre cum e să fii în terapie

Articolul a apărut iniţial în The Conversation şi poate fi citit aici în original.

Foto: Freepik