Detoxifierea e populară în wellness. Şi ne curăţă de păcate.

Detoxifierea este şi o gigantică afacere. Potrivit studiilor, piaţa mondială a produselor wellness de detoxifiere (sau detox sau dezintoxicare) este în creştere, de la 49 de miliarde de dolari în 2019 la 80,4 miliarde de dolari, cât se prognozează pentru anul 2030. Pentru presupusa „detoxifiere” se cheltuiesc mai mulţi bani ca oricând. În 2018 americanii au cheltuit peste 62 de milioane de dolari pe ceaiuri de detoxifiere. Mai mult, produsele de bază sunt vândute la suprapreţ dacă pe eticheta lor scrie, magic, că sunt „detox”.

Pentru detoxifiere se face foarte, foarte multă reclamă pe social media. De exemplu, peste 132 de milioane de postări de pe Tik Tok folosesc hashtag-ul #detox, lămurindu-ne cum să ne umplem buricele cu ulei de ricin sau de ce să bem băuturi dubioase, dacă nu chiar periculoase cu borax. Un rol marcant îl au aici influencer-ii, care obţin venituri din linkuri afiliate spre produse de detoxifiere îndoielnice, pe Tik Tok sau pe Instagram. Utilizatorii (user-ii) îşi pot creşte audienţa împărtășind „trucuri” de sănătate, unele inutile, altele dăunătoare, sau explicând cum apa cu lămâie le-a schimbat viaţa şi cum stomacurilor semenilor colcăie de paraziţi.

>> Aflaţi şi De ce îmi plac mie înjurăturile

Detoxifierea, motivele psihologice

Desigur, aşa cum sunt vândute (în „marketarea” lor), produsele şi „trucurile” pentru detoxifiere au o aparenţă de logică, ceea ce le face atrăgătoare din punct de vedere psihologic, deşi sunt complet false sau neîntemeiate.

În urmă cu vreun deceniu, în The Guardian, medicul german Edzard Ernst aprecia că produsele comerciale de detoxiere, cum ar fi curăţările şi tincturile de-a gata, ilustrează o „exploatare criminală a naivilor”.

Oricine spune: „Am un tratament de dezintoxicare” profită de pe urma unei afirmații false și este, prin definiție, un escroc,

declara fără echivoc medicul Edzard Ernst. Motivul (psihologic) indicat de Ernst pentru aceste practici şi ritualuri este acela că detoxifierea, prin produsele ei, propune

un remediu simplu care ne eliberează de păcatele noastre.

Altfel spus, ne eliberează sau ne uşurează de vină, de presiunea unui Supraeu şi a unei conştiinţe vinovate.

Detoxifierea în sine reprezintă însă o aspiraţie veche de milenii, încă din vremurile antice. Blamabilă nu e aspiraţia, blamabilă este certificarea remediilor ca „ştiinţifice”, în fapt prea puţin sau deloc susţinute de dovezi, şi deturnarea unei aspiraţii pentru profituri fără scrupule.

Să vrei să ai grijă de corpul tău este o dorinţă cât se poate de firească. Practicile „detoxifierii” ne pot oferi o senzaţie plăcută, ne consolidează o rutină liniştitoare, ne pot ajuta să pierdem în greutate sau ne oferă pur şi simplu un placebo confortabil. „Detoxifierea” ne poate da la pachet consolarea şi speranţa de a repara excesele unor weekend-uri sau vacanţe cu prea multe plăceri culinare (sau bahice); nu întâmplător căutările online pentru „detoxifiere” cresc semnificativ în luna ianuarie, după excesele de Sărbători.

Aşa cum scrie, într-o paranteză personală, însăşi Adrienne Matei, autoarea articolului „Detoxification is a popular claim in wellness. But it’s just another lie” din The Guardian, pe care articolul de faţă îl rezumă aici:

am cumpărat odată clorofilă lichidă pentru că mi se părea corect să beau esență pură de plantă verde pentru a-mi îmbunătăți sănătatea.

Şi apoi mai este şi faptul că instituţiile medicale oficiale, tradiţionale îi fac nu o dată pe mulţi oameni să se simtă respinşi, iar ei devin mai receptivi la sfaturi de sănătate neverificate şi nefondate.

„Practicile mindfulness şi formarea în aceste practici fac parte acum dintr-o industrie de wellness globală valorând trilioane de dolari.” >> McMindfulness: Budismul pe care vi-l vând neoliberalii

Detoxifierea, motivele ştiinţifice… dar există?

Potrivit experţilor în sănătate, în nu puţine studii fundate ştiinţific, detoxifierea nu face nimic, nu ajută la nimic. Ba, în unele cazuri, rezultatul poate fi contrariu celui dorit, produsele şi „trucurile” de sănătate dăunând sistemelor noastre naturale de detoxifiere. De pildă, suplimentele nutritive sunt la originea a 20% din leziunile hepatice toxice din SUA.

Avem, în ajutor, intervenţiile medicale pentru anumite afecţiuni. În rest, se pare că nu putem face aproape nimic pentru a ne ajuta organismul să se detoxifice mai eficient. Mai rămân câteva bune practici de o anumită însemnătate: să ne hidratăm, să ne odihnim destul, să facem mişcare şi să ne hrănim bine printr-o dietă echilibrată, bogată în plante cu multe vitamine, ceea ce ajută la funcţionarea rinichilor, a ficatului şi a altor organe.

>> „Top 25 aplicații mobile pentru sănătatea mintală”: cum exploatează corporaţiile o criză reală pentru a-ți monetiza datele

„Detoxifierea” ne abate atenţia de la o problemă gravă

Scriam despre motivele psihologice ale maniei detoxifierii (dezintoxicării, detoxului…), dintre care îmbunarea Supraeului, a unor vini resimţite obscur, curăţarea de păcate este probabil cel mai important şi spre el converg şi celelalte.

Dar ar mai fi un motiv, vinovat şi îngrijorător, tot aici intricat. Există un fundal sau un context ştiinţific contemporan al practicilor de detoxifiere şi al „trucurilor” de sănătate – şi anume descoperirile contemporane tot mai mari despre numeroşii factori contaminanţi din mediul înconjurător şi din corpurile noastre. Despre poluare. Recentele cercetări despre microplastice, substanțe per- și polifluoroalchilice (per- and polyfluoroalkyl substances – PFAS), poluanți organici persistenți (POP), perturbatorii endocrini și poluarea aerului prezintă o imagine îngrijorătoare a modului în care contactul cu produsele și poluanții de zi cu zi ne poate afecta.

După cum scrie Adrienne Matei în articolul menţionat:

În timp ce există unele cercetări timpurii privind modalități eficiente de eliminare a materialelor plastice și a substanțelor chimice din corpurile noastre, ne lipsesc cu desăvârșire soluțiile dincolo de reducerea expunerii noastre la compuși nocivi. Această lipsă de căi de atac nu face decât să exacerbeze sentimentul fundamental, colectiv de neputință și trădare, agravat de nedreptatea de lungă durată a comunităților marginalizate, care au suportat în mod disproporționat expunerile toxice timp de decenii.

În fapt, în loc de practicile detoxifierii, oamenii au nevoie de asistenţă medicală de calitate, de medici competenţi şi de încredere care să le răspundă la întrebările legate de sănătate, precum şi de o educaţie ştiinţifică solidă pentru a înţelege de ce produsele de detoxifiere nu funcţionează de multe ori aşa cum declară sau sugerează marketingul care li se face.

Să cumperi un supliment de detoxifiere de la farmacie este, desigur, o „soluţie” mai la îndemână şi mai tentantă decât soluţia reală la poluarea mediului care ne afectează. Soluţia reală pentru poluarea mediului este cea de a nu mai polua – aerul, apa. Este una legislativă la nivel mondial pentru stoparea diminuării stratului de ozon.

Dacă am începe să ne gândim la detoxifiere ca la o prevenire la sursă, am putea redirecționa energia și emoțiile pe care le cheltuim pentru a cumpăra și a încerca produse și tratamente către cereri colective de reducere a riscurilor. Am putea să nu mai încercăm să ne curățăm colonul și să ne concentrăm pe impunerea unor reglementări mai stricte asupra corporațiilor care tratează mediul ca pe o toaletă. Am putea economisi bani pe clorofilă lichidă și să sprijinim în schimb cheltuielile guvernamentale pentru eliminarea PFAS din căile navigabile,

susţine, pe bune temeiuri, Adrienne Matei.

>> McMindfulness: În magazia cu himere sau cum ne îmbolnăveşte mindfulnessul

Foto: stefamerpik pe Freepik, senivpetro pe Freepik