Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat: Problemele grave de personalitate își găsesc un „camuflaj”.

Nimeni nu se gândeşte că „Sunt un sadic” sau „Sunt un narcisist malign”. Sadicii şi narcisicii maligni găsesc un sistem de credințe sau grup social care le validează cele mai odioase și distructive impulsuri și le interpretează drept virtuți.

Cei mai toxici și detestabili oameni din lume sunt sută la sută convinși că luptă pentru ceea ce este adevărat și corect. Ei găsesc o modalitate de a-şi da frâu liber cruzimii, de a ataca, de a-i trata pe ceilalți crud şi răutăcios. Și își găsesc aliați care să îi încurajeze și care de asemenea cred că sunt de partea a tot ceea ce este adevărat și bun.

>> Citiţi şi Heinrich Himmler: un caz clinic de sadism anal-acumulator

1/ One of most important things I've learned:

Severe personality problems find *camouflage.* No one thinks "I'm a sadist" or "I'm a malignant narcissist."

They find a belief system/social group that validates their most hateful, destructive impulses & construes them as virtues.
— Jonathan Shedler (@JonathanShedler) September 24, 2021

Pentru colegii de breaslă care caută explicații mai teoretice, procesele psihologice implicate aici sunt clivajul, proiecția și identificarea proiectivă. Clivajul înseamnă să nu-ți recunoști propria capacitate de ură, cruzime și distructivitate. Persoana este oarbă la răul din ea însăși. În schimb, ea îşi proiectează răutatea asupra unei alte persoane desemnate. Iar această altă persoană, prin defensa proiecției, este văzută acum ca depozitara a tot ceea ce este rău și malefic, fiind necesar să fie distrus. Aceasta este proiecția.