Scrisul ca modalitate terapeutică? „Rolul psihologului clinician este acela de a permite accesul pacientului la simbolizare”, afirmă Ariane Bilheran în cartea Psihopatologia autorităţii, descriind nevoia de reprezentare a unei idei sau a unui afect printr-un simbol care să încorporeze semnificaţia acestora.
Simbolul servește drept intermediar între idee și / sau afect și reprezentarea sa „brută”, totodată simbolul fiind cel care înlocuiește actul atunci când acesta nu este posibil:
„Reprezentarea simbolică înlocuiește reprezentarea «brută» atunci când aceasta lipsește.”
Principala caracteristică a simbolului, afirmă Ariane Bilheran, constă în capacitatea de a opera printr-o „corespondență analogică”, preferându-se simbolul ce „corespunde cel mai bine reprezentării, precum și ideii și afectului care îi sunt asociate”. De aceea, simbolizarea poate fi privită și drept un act de „transformare a trăirilor problematice”.
>> Scrierea creativă ca act de reparație şi resemnificare a traumei
Scrisul ca modalitate terapeutică
Psihoterapia, în acest context, presupune o muncă „de securizare”, dar și „de abandonare” a „atitudinilor defensive”, terapeutul având rol de îndrumător al pacientului în acest demers de explorare a „unei arii tranziționale” care îmbină „realitatea internă și realitatea externă” într-o zonă putem spune neutră, ce permite reflecția.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
De aceea, continuă Ariane Bilheran, limbajul reprezintă principalul mijloc de simbolizare terapeutică:
Relația cu limbajul sugerează un proces de simbolizare extrem de elaborat. Modul în care o persoană folosește limbajul trădează procesele psihice cu care se confruntă.
Cu ajutorul și prin intermediul limbajului, de-a lungul procesului terapeutic, se poate astfel rescrie istoria, pacientul putându-și recupera, transforma și integra trăirile. Reflectând asupra trecutului, acesta poate fi înțeles și recunoscut, încetând să mai contamineze prezentul, permitând recuperarea poveștii de viață:
>> Art-terapia şi terapia ocupaţională*
A-ți recupera povestea înseamnă a-ți recupera controlul de sine, a identifica emoțiile asociate pentru a te concentra punctual asupra lor și a le pune acolo unde le este locul.
De aceea scrisul ca modalitate terapeutică poate fi un exercițiu mai mult decât util, întrucât permite „și o detașare, o conceptualizare, o verbalizare care însoțește subiectul din tăcerea specifică victimelor”.
Scrisul devine astfel reinventare:
căci a scrie înseamnă a opri lumea în loc potrivit perspectivei noastre,
renunțând în același timp la „alte versiuni ale aceluiași trecut”, ceea ce creează „necesitatea de a alege, deci de a face doliu”.
Bibliografie: Ariane Bilheran, Psihopatologia autorităţii, Editura Trei, Bucureşti, pp. 222-227.
Foto: freepik
>> Psihoterapeut: 4 profiluri în Braşov, Bucureşti şi Constanţa
