Despre psihologia pozitivă: „Orice comparație nefundamentată riguros pe fapte riscă să fie interpretată ca resentimentară”, afirmă Mihaly Csikszentmihalyi în volumul Flux. Psihologia fericirii, referindu-se la reticența cercetătorilor din domeniul psihosocial de a mai face afirmații cu privire la diverse aspecte ale societățiilor și culturilor studiate.
„Nu mai este permis să spui despre practicile, credințele sau instituțiile unei culturi că sunt mai bune decât cele ale altei culturi”, continuă autorul, aducând în discuție conceptul de relativism cultural pentru a explica această poziționare antropologică tot mai prezentă.
Sub incidența acestor precauții ar putea însă la fel de bine să se plaseze și orientarea psihologiei pozitive, în mod aparte în ceea ce privește discursul despre fericire…
Către psihologia pozitivă
Standardele după care se măsoară bunăstarea, satisfacția și împlinirea interioare depind de normele fiecărui grup sociocultural, iar dimensiunea psihicului (colectiv, individual) face cu atât mai mult parte din acest set de legi existențiale. Pornind chiar de la identitatea colectivă și inconștientă a unei societăți, se pot pune premisele după care vor fi trasate, prin procese educaționale și de socializare, granițele identităților.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Un Eu slab ori dependent sau un Supraeu justițiar și punitiv sunt expresii la scară micro a unor valori sau, la fel de bine, contravalori introiectate. Dreptatea, sacrificiul ori individualismul sunt dimensiuni ce definesc desigur cadrul de reglementare al normelor de conduită, însă definesc în aceeași măsură și un cadru intern, de funcționare psihică.
>> Gândirea pozitivă dăunează grav sănătăţii mintale
Pentru că pun individul în relație cu lumea din jurul său și, deci, și cu ceilalți (asemenea ori nu sieși), sistemele sociale își autodefinesc și creează de-a lungul apariției și dezvoltării lor un anumit grad de coerență internă, pe care Mihaly Csikszentmihalyi îl numește entropie psihică. Ei bine, această entropie și măsura dezordinii sale dau imaginea fericirii dintr-un context sociocultural dat.
Iar evaluarea nu se face „în funcție de ordinea ideală a unuia sau a altuia dintre sistemele de credință” pe care societatea îl cultivă, practică sau către care aspiră, ci aprecierea entropiei se face conform cu scopurilor membrilor. Ținând cont de faptul că acestea sunt dictate de valori, este ușor de înțeles cum se creează așteptările și proiecțiile, mai mici și mai mari, despre ce înseamnă trai, existență socială și viața omului.
De asemenea, păstrând în vedere că valorile dictează scopurile și acestea și așteptările, înțelegem și că astfel este modelat comportamentul. Dacă, în același timp, nu uităm că societatea este alcătuită din toți membrii săi (și chiar mai mult decât simpla sumă a acestora), atunci putem și mai bine înțelege fercirea drept măsura în care, într-o societate dată, experiențele pe care le au membri sunt concordante cu scopurile propuse.
Este importantă psihologia pozitivă?
De ce este importantă psihologia pozitivă în tot acest context mai sus prezentat? Cumva prin faptul că propune o schimbare nuanțată și rezonabilă a punctului de vedere, venind cu unul mai degrabă constructiv. Mihaly Csikszentmihalyi afirmă că este ușor să reducem toate acțiunile noastre orientate spre scop și proiectate în viitor ca fiind tentative mai mult sau mai puțin reușite de a reduce anxietatea – o teorie căreia însă „îi scapă esențialul”, afirmă autorul (fără a-și pierde totuși din pertinență).
>> „Emoţiile negative” sunt o parte extrem de necesară a experienţei umane
Cu toate că putem privi încercările umanității drept apărări împotriva amenințării haosului și a dezorganizării, nu am face decât să reducem astfel umanitatea la un sistem bazat pe disperare și care exclude însăși capacitatea omului de a decide pentru sine, de a prelua controlul asupra mediului și a-l transforma.
Scopurile pe care le urmărim nu sunt predeterminate în constituția noastră,
afirmă Mihaly Csikszentmihalyi, ci ele sunt parte a procesului „bucuriei de a experimenta”, de a ne extinde orizonturile interioare și de a ne dezvolta.
Din acest punct de vedere, așadar, psihologia pozitivă și reperul său „fericire” sunt relevante pentru că este cumva mai natural
să considerăm acțiunile care produc încântare și satisfacție ca fiind semne de sănătate, nu de boală.
Bibliografie: Mihaly Csikszentmihalyi, Flux. Psihologia fericirii, Editura Publica, Bucureşti, 2015
Super articole. Mulțumesc