Atunci când vă simțiți îngrozitor în legătură cu terapia unui pacient – fără speranță, descurajare, un sentiment de copleșire, incompetenţă, furie – este posibil ca acesta, pacientul, să vă comunice (inconștient) ceva despre experiența sa interioară pe care trebuie să o înțelegeți, dar pe care nu o poate comunica în cuvinte.
În absența cuvintelor, este posibil ca pacientul să vă comunice ceea ce trebuie să înțelegeți în singurul mod în care poate transmite – creând o dinamică a relației în care vă poate face să experimentați și dumneavoastră ceea ce el simte.
Acest lucru nu este făcut în mod conștient, dar este o comunicare crucială. Altfel spus, pacientul foloseşte relația terapeutică pentru a exterioriza o experiență internă pe care nu o poate înțelege sau elabora, astfel încât terapeutul să o poată înțelege și elabora pentru el – și, în mod ideal, să i-o ofere înapoi într-o formă pe care o poate înțelege și integra cu restul experienței Selfului.
>> Tipuri de psihoterapie. Explicaţii pe înţelesul tuturor
Această formă de comunicare este o versiune a ceea ce se numește identificare proiectivă – care este simultan o apărare, o comunicare și (în mâinile unui terapeut priceput) o oportunitate de creștere. În general, este nevoie de ceva timp pentru ca terapeutul să înțeleagă semnificația acestei forme de comunicare.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Este posibil ca aceleași tipuri de interacțiuni să trebuiască să fie repetate de mai multe ori, de fiecare dată terapeutul suportând sentimente nedorite și dureroase. Este un instinct natural pentru terapeuți să dorească să evite aceste sentimente dureroase, înlăturându-le, minimalizându-le, negându-le sau încercând să determine pacientul să acționeze diferit.
Progresele apar atunci când terapeutul încetează să mai respingă sentimentele nedorite, le acceptă și le tolerează și își găsește prezența de spirit pentru a se întreba: Cum pot înțelege aceste sentimente? Ce anume din relația terapeutică continuă să le evoce? Pot să privesc aceste sentimente nu ca pe niște intruziuni nedorite, ci ca pe informații pe care pacientul are nevoie să le înțeleg? Există părți nevăzute, neauzite și nerecunoscute ale pacientului care ar putea simți ceva similar?
Acest lucru deschide ușa către posibilitatea unei activități constructive și vitale. Pentru ca pacientul să asimileze, să înțeleagă și să integreze sentimentele dificile, este necesar ca terapeutul să facă acest lucru în prealabil. Această primă „intervenție” este invizibilă pentru un observator exterior, deoarece munca are loc inițial în mintea terapeutului. Lucrul semnificativ cu pacientul poate continua doar atunci când terapeutul a fost capabil să proceseze sau să „metabolizeze” ceea ce a avut loc în contratransfer.
>> Despre terapia unui pacient citiţi şi Ce terapie psihologică ţi se potriveşte?
Acest text a fost tradus şi publicat la Cafe Gradiva cu acordul autorului Jonathan Shedler @jonathanshedler. Titlul, subtitlurile şi imaginile sunt inserate de redacţie.
Foto pentru articolul „Când vă simţiţi îngrozitor în legătură cu terapia unui pacient”: Drazen Zigic on Freepik
