Trauma din copilărie şi depresia cronică la adulţi. Trauma din copilărie este un factor de risc major pentru depresia cronică la adulţi. Se pare că pentru persoanele cu depresie cronică care au suferit traume în copilărie este nevoie de tratament pe termen lung din cauza avarierii încrederii de bază și a dificultăților aferente în dezvoltarea unei relații terapeutice productive.
Persoanele cu antecedente de traumă în copilărie prezintă un risc mai mare de episoade recurente și persistente de depresie (depresie cronică). În cadrul unor sondaje reprezentative la nivel comunitar, aproximativ 8-12% dintre respondenți raportează că au trecut prin mai multe forme de adversitate, fiecare eveniment crescând probabilitatea unor incidente ulterioare. În cele mai multe cazuri, aceștia au suferit aceste acte de vătămare în mediul de îngrijire imediată, de exemplu din partea părinților lor. Concret, s-a constatat că 78,5% dintre autorii de abuzuri asupra copiilor își victimizează copiii biologici. Părinții vitregi și îngrijitorii la domiciliu constituie alte grupuri importante de agresori.
Experiențele traumatice sunt asociate cu sentimente extreme de neajutorare și disperare. În contextul îngrijirii, acestea afectează profund experiențele relaționale timpurii și atașamentul sigur, care formează baza percepțiilor, emoțiilor și comportamentului viitor în relații și în afara acestora. Încrederea de bază în alte persoane semnificative și dezvoltarea autonomiei pot fi grav compromise. Alte persoane, de exemplu terapeuții, sunt adesea percepute ca fiind critice, respingătoare și potențial periculoase. Dinamica inadecvată a relației timpurii se poate repeta atât în sala de terapie, cât și în afara ei, făcând mai dificilă formarea unei alianțe terapeutice utile.
Literatura empirică a fost neconcludentă în ceea ce privește beneficiile diferențiate ale diferitelor modalități de psihoterapie în acest grup de pacienți. Deși cercetările anterioare s-au axat în principal pe psihoterapiile pe termen scurt, eficacitatea tratamentelor pe termen lung pentru persoanele cu depresie cronică și traume din copilărie a fost puțin studiată. Unul dintre puținele studii care au inclus terapii psihodinamice a constatat că rapoartele pacienților privind o mai mare nefericire familială și probleme parentale au prezis un răspuns relativ mai puternic la tratamentele psihodinamice pe termen scurt și lung în comparație cu terapia centrată pe soluții, care este mai orientată spre probleme și viitor și mai puțin axată pe experiențele trecute și pe legăturile acestora cu relațiile interpersonale prezente.
>> Citiţi despre interpretarea filmului Louder than Bombs la Cineclubul Psihanalitic
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Trauma din copilărie şi depresia cronică la adulţi: terapia psihanalitică sau terapia cognitiv-comportamentală?
În condiţiile în care studiile empirice au fost până acum rare şi incomplete, un studiu din 2024, realizat de Lina Krakau, Mareike Ernst, Martin Hautzinger, Manfred E. Beutel şi Marianne Leuzinger-Bohleber, publicat de The British Journal of Psychiatry (Cambridge University Press) la 9 august 2024, şi-a propus să studieze eficienţa cu care se aplică la tratarea depresiei cronice la adulţii cu istoric de traumă în copilărie terapia psihanalitică (PAT) şi terapia cognitiv-comportamentală (CBT – sau, pe româneşte, TCC). Studiul s-a desfăşurat pe parcursul a 5 ani şi a inclus 210 persoane. Rezultatele studiului au arătat îmbunătăţiri mai mari şi mai profunde aduse de terapia psihanalitică în comparaţie cu terapia cognitiv comportamentală pentru adulţii cu depresie cronică şi istoric de traumă în copilărie.
În mod evident, terapia psihanalitică şi terapia cognitiv-comportamentală diferă în ceea ce privește tehnica terapeutică și numărul de sesiuni. Cercetările anterioare au constatat că atât numărul de ședințe, cât și aplicarea tehnicilor psihanalitice au mediat diferențele de rezultate în urma tratamentelor psihanalitice față de cele cognitiv-comportamentale, observând în special că tehnicile psihanalitice au condus la ameliorarea de durată a simptomelor, parțial determinată de discutarea amintirilor timpurii.
>> Traumele din copilărie: cum ne afectează ele sănătatea?
Deși în actualul studiu despre tratamentul potrivit pentru trauma din copilărie şi depresia cronică la adulţi cercetătorii nu au putut determina mecanismele precise ale răspunsului diferențial, se presupune că lucrul în conformitate cu manualul de studiu pentru terapia psihanalitică, și anume cu narațiuni biografice cu o examinare atentă a manifestărilor de transfer ale modelelor procedurale poate ajuta pacienții nu numai să obțină o narațiune coerentă a experiențelor lor adverse, ci și să realizeze experiențe corective care să contracareze neîncrederea lor interpersonală provenită din experiențele traumatice. Cadrul psihanalitic fiabil și de durată, cu o frecvență ridicată a ședințelor, creează o oportunitate specială de a activa amintiri vechi, adesea nu pe deplin conștiente, și de a observa influența acestora asupra construcției și experiențelor emoționale din prezent, cu o intensitate emoțională ridicată și o vivacitate care poate avea efecte omniprezente asupra funcționării unei persoane. Aceasta este o condiție prealabilă pentru a înțelege că respectivul comportament inadecvat a apărut în situația traumatică și a influențat gândirea, sentimentele și acțiunile fără a fi recunoscut.
Detaliile procedurale şi o discuţie mai largă despre rezultatele acestui studiu despre terapia adecvată pentru trauma din copilărie şi depresia cronică la adulţi pot fi consultate aici: Cambridge.org
>> Durerea în isterie și sindromul bărbaților care experimentează simptomele soțiilor gravide
Foto pentru articolul „Trauma din copilărie şi depresia cronică la adulţi: terapia psihanalitică pe termen lung versus terapia cognitiv-comportamentală (studiu din 2024)”: Amrulqays Maarof pe Pixabay
