De ce unii terapeuţi evită inconştient furia şi agresivitatea pacientului?
Persoanele care devin terapeuți adesea „au servit ca îngrijitori emoționali în familiile lor de origine”. Reiese că au „o preferință pentru pasivitate, un accent exagerat pus pe client ca fiind un copil inocent și torturat și o preferință pentru evitarea conflictelor”.
Karen Maroda
Cum nu se poate mai bine spus.
Aceasta a fost o strategie de supraviețuire pentru terapeut în copilăria sa. A fost o chestiune de supraviețuire emoțională să liniştească şi să evite provocarea unui părinte deprimat, furios sau instabil emoțional și potențial volatil. Terapeutul transpune această dinamică a personalității în relația terapeutică, calmând suferința pacientului și mergând pe vârfuri în jurul a orice ar putea provoca. După care aceşti terapeuţi şi pacienţii lor pot avea o relație caldă, de apreciere reciprocă.
>> Citiţi despre Personalitatea depresivă în terapie
Până la plecarea pacientului din terapie nu are loc nici o schimbare semnificativă. Tiparele de autosabotare care l-au condus în cele din urmă la terapie rămân neexaminate, intacte.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
>> Personalitatea isterică versus personalitatea isteroidă
Protecţia împotriva situaţiei în care terapeutul evită furia şi agresivitatea pacientului
Protecția împotriva acestei situații o reprezintă psihoterapia personală aprofundată pentru terapeut, în cadrul căreia terapeutul poate dezvolta suficientă înțelegere și insight cu privire la propriile tipare relaționale pentru a se elibera măcar într-o măsură de acestea și pentru a evita să le pună în act cu pacienții săi.
Acest lucru ne conduce la Catch-22*, care stă la baza tuturor acestor aspecte. Dacă terapeutul pacientului nu a făcut el însuși această muncă, aceasta va fi un punct orb în terapia pacientului. Pacientul își poate iubi propriul terapeut, dar nu își poate dezvolta o înțelegere reală a propriei personalități și a propriilor tipare relaționale și nu se poate schimba în moduri semnificative din punct de vedere psihologic.
Apoi, modelul va fi pur și simplu reprodus și transmis de la o generație de terapeuți la alta. În cele din urmă avem terapeuți care funcționează, de facto, ca îngrijitori plini de căldură, care oferă sprijin – dar nu ca psihoterapeuți.
>> Despre comportamentul pasiv-agresiv
* „Catch-22 este o situație paradoxală din care un individ nu poate scăpa din cauza unor reguli sau limitări contradictorii” [cf. art. „Catch-22 (logic)” pe Wikipedia – n. trad.]
Acest text a fost tradus şi publicat la Cafe Gradiva cu acordul autorului Jonathan Shedler @jonathanshedler. Titlul, subtitlurile şi imaginile sunt inserate de redacţie.
Foto pentru articolul „Când terapeutul evită inconştient furia şi agresivitatea pacientului”: ambermb pe Pixabay
>> Test psihologic: află dacă eşti psihopat în mai puţin de 5 minute!