„Bună, eu sunt Cutare. Sunt terapeutul tău, antrenorul tău, mentorul tău. Hai împreună cu mine să te vindecăm.”
E doar începutul podcastului unei terapeute, pe care l-am găsit din întâmplare.
Dar un început de podcast care ridică o mulţime de steguleţe roşii.
E un fel de a-mi spune că nu înțelegi nimic despre psihoterapie fără să-mi spui că nu înțelegi nimic.
>> Psihoterapeut bun Bucureşti – cum îl găseşti
Sunt terapeutul tău… dezamăgit
Este nevoie de un sat întreg [ca să formezi un psihoterapeut]. Programul de absolvire al acestei terapeute a dezamăgit-o. Profesorii ei au dezamăgit-o. Supervizorii ei au dezamăgit-o. Pare destul de limpede că acum terapeuta nu are un supervizor capabil sau probabil că nu are nici un supervizor. Sau vreun grup de consultanță sau o legătură semnificativă cu o asociație profesională unde cineva i-ar fi spus cu siguranță că aceasta – ce spune ea mai sus – nu e ceea ce fac psihoterapeuții legitimi. Şi comisia de acordare a licenței a dezamăgit-o – o licență ar trebui să însemne că o persoană are cel puțin o înțelegere de bază a fundamentelor terapiei, inclusiv cu privire la etică.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
>> Când terapeutul-vrăjitor dă din cap plin de înţelepciune
Nu e singurul caz de acest fel. Adevărul este că nu există structuri care să se asigure că stagiarii primesc o formare adecvată sau care să îi protejeze de programele de formare exploatatoare ori de fabricile de diplome. Nu există structuri care să protejeze publicul. Își vor reveni vreodată profesiile psihoterapeutice?
>> Cum e să fii pacient într-o psihoterapie?
Acest text a fost tradus şi publicat la Cafe Gradiva cu acordul autorului Jonathan Shedler @jonathanshedler. Titlul, subtitlurile şi imaginile sunt inserate de redacţie.
Foto pentru articolul „«Bună, sunt terapeutul tău, hai să te vindecăm»”: Pradip K pe Pixabay