Iată ale mele „Cliff Notes” despre narcisismul patologic, narcisismul malign şi psihopatie.
În modelul relațiilor de obiect al lui Otto Kernberg
- narcisismul patologic,
- narcisismul malign și
- psihopatia
formează un continuum.
Copiii adulţi cu părinţi cu tulburare de personalitate narcisică
Narcisimul patologic, narcisismul malign şi psihopatia
Narcisismul patologic se bazează pe clivaj ca apărare. Persoana se identifică cu părțile bune ale Self-ului și proiectează părțile rele asupra celorlalți. În acest fel, ea își menține percepția despre Self ca fiind bun și drept, în timp ce îi vede pe ceilalți ca fiind răi și inferiori.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
În narcisismul malign, răutatea proiectată este plină de ură și agresivitate. Ceilalți nu sunt văzuți doar ca fiind inferiori, ci vor fi tratați în moduri crude, exploatatoare și pline de ură, chiar dacă persoana continuă să se vadă pe sine ca fiind bună și dreaptă.
În psihopatie, răutatea proiectată este complet dominată de ură și agresiune. Ceilalți sunt văzuți doar ca obiecte care trebuie exploatate sau cu care psihopatul se joacă sadic.
Nivelul de agresivitate și ură determină poziția pe continuum, de la narcisism la narcisism malign și până la psihopatie.
În cazul în care există încă sentimente pozitive în amestecul de răutate proiectată (dorința de atașament, de conexiune, de îngrijire), persoana se află fundamental la capătul narcisist al continuumului și tratamentul este posibil. Acolo unde agresivitatea și ura sunt proeminente, este vorba de narcisism malign. Acesta poate sau nu poate fi tratat, în funcție de nivelul de ură și agresivitate din amestec.
Atunci când agresivitatea și ura domină, este vorba de psihopatie și nu poate fi tratată.
Erich Fromm despre fenomenul narcisismului individual
Deosebirea dintre narcisismul patologic şi borderline
În cazul personalității borderline, reprezentările Self-ului şi ale obiectului sunt instabile și oscilează între reprezentări bune și rele. În narcisismul patologic, reprezentarea Self-ului este stabilă – ceea ce Kernberg numește Self-ul grandios patologic. Nu se observă alternanța haotică între bine și rău.
Avertisment: Aceste scurte „Cliff Notes” sunt extrem de simplificate. Ele sunt menite să ofere doar un punct de plecare pentru a ajunge la anumite idei care sunt adesea inaccesibile clinicienilor din domeniul sănătăţii mintale. Dacă aceste notiţe au oferit măcar o firimitură de hrană pentru gândire, este suficient.
Heinz Kohut despre personalităţile narcisice
Acest text a fost tradus şi publicat la Cafe Gradiva cu acordul autorului Jonathan Shedler @jonathanshedler. Titlul, subtitlurile şi imaginile sunt inserate de redacţie.
Foto pentru articolul „Narcisismul patologic, narcisismul malign şi psihopatia (modelul Kernberg)”: kroshka__nastya pe Freepik
Persoana se identifică cu părțile bune ale Self-ului…
De ce Self ?
Poate a Sinelui.
Avem cuvîntul romanescc – sine – de ce să-l înlocuim cu englezescul – self -?
Intrebarea dv atinge o problematica probabil inca deschisa in aria preluarilor romamesti ale conceptelor psihanalitice (dar si mai larg, cat priveste conceptul de Self). Foarte pe scurt, spunem Self, nu Sine, cand avem in vedere mai degraba o organizare psihica a personalitatii, ci nu sensul de instanta psihica freudiana a Sinelui (das Es, la Freud). (Self e un termen englezesc care nu traduce un termen echivalent german). Si pentru a diferentia, eventual, si de arhetipul jungian al Sinelui. Self inseamna altceva decat acestea doua; in lipsa de o traducere buna, a fost importat ca atare in limba romana. (Pe de alta parte, insusi Sinele freudian, das Es, e tradus acum, frecvent, nu ca Sine, ci ca Se, considerandu-se aceasta o traducere mai buna).
Despre conceptul de Self (si probleme) va puteti face o idee, de exemplu, de aici: Lewis Kirshner, The Concept of the Self in Psychoanalytic Theory and its Philosophical Foundations si de aici https://cafegradiva.ro/tag/self