„E pe sistem nervos”… În secolul al XIX-lea medicina nu înțelegea simptomele din domeniul sănătăţii mintale ca fiind psihologice.
Ele erau văzute ca boli nervoase. Descoperirea epocală a lui Freud a constat în recunoașterea faptului că sunt probleme ale minții – și că pot fi ajutate prin înțelegerea de sine.
Azi oamenii vor să-și „calmeze sistemul nervos”. Ne-am întors oare în secolul al XIX-lea?
Caroline Andrew despre depresia de abandon şi memoria procedurală
Pentru cei cu o gândire concretă și literală – nu susțin dualismul minte / creier de secol al XVII-lea și nici nu sugerez că există o separare clară între psihologic și biologic.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
„E pe sistem nervos”, dar nu-i introspecţie
Ideea, dragă cititorule, este că o concentrare exclusivă pe creier / sistemul nervos poate servi ca o apărare împotriva gândurilor / sentimentelor / vieții interioare dificile. Atunci când spunem „nu sunt eu, e pe sistem nervos” („nu sunt eu, este doar sistemul meu nervos”), de fapt ne scoatem pe noi înșine din peisaj și poate că închidem ușa introspecţiei.
Există cinci subtipuri de anxietate şi depresie, arată un studiu de la Stanford
Se pot spune doar atât de multe în 280 de caractere [cât este permis pentru un tweet] și m-am gândit, poate naiv, că cititorii au un context psihologic și istoric mai larg.
Mobbing sau Nefericirea din spatele „zâmbetului” angajatului
Acest text a fost tradus şi publicat la Cafe Gradiva cu acordul autorului Jonathan Shedler @jonathanshedler. Titlul, subtitlurile şi imaginile sunt inserate de redacţie.
Foto pentru articolul „«E pe sistem nervos» (nu de la mine). Cam ca la 1800 şi ceva.”: benzoix pe Freepik, vecstock pe Freepik (prelucrate)
