CBT [cognitive behavioral therapy] / TCC pentru depresie? Este terapia cognitiv-comportamentală eficientă în aceste cazuri?
Această postare [de mai jos*] este înșelătoare. Cercetările nu arată că persoanele care beneficiază de aceste tratamente ale terapiei cognitiv-comportamentale (TCC) se simt bine – aşadar nu reprezintă ceea ce oamenii înțeleg prin „eficient”. Majoritatea covârșitoare a acestor persoane nu se simte mai bine. Aceste persoane se descurcă mai bine decât un grup de control, ceea ce este o cu totul altă chestiune.
Dar oamenii merg la terapie pentru a se face bine sau cel puțin pentru a se simți semnificativ mai bine.
Nu pentru a obține rezultate mai bune decât un grup de control care nu primește nici un tratament menit să ajute (sau nici un tratament pur şi simplu).
Iată motivul pentru care oamenii au devenit atât de sceptici față de „experți”. Ce primesc nu e ce li se promite.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Este foarte important să înțelegem ce nu merge bine atunci când concluziile cercetării privind rezultatele terapiei [dacă este eficientă TCC pentru depresie – n. trad.] sunt comunicate publicului.
Să căutăm acul în carul cu fân… ba nu, în muntele de fân
Cercetarea produce rezultate cantitative. Tone și tone de rezultate cantitative. Nimeni fără o înțelegere serioasă (la nivel profesional) a statisticii şi fără cunoștințe specifice de cercetare în psihoterapie nu ar putea înțelege rezultatele. Doar în acest tabel din această lucrare sunt raportate 440 de valori numerice. Iar acesta este doar un tabel dintre cele cinci ale unei singure lucrări.
Nimeni care nu este un expert în această subspecialitate de cercetare extrem de specializată din cadrul unei subspecialități nu ar ști măcar unde să caute informațiile semnificative. Nu este un ac în carul cu fân, este un ac în muntele de fân. Iar dacă le-ar găsi, tot nu ar ști cum să le interpreteze.
Ideea la care vreau să ajung este următoarea: Practic, toată lumea trebuie să se bazeze pe altcineva care să interpreteze constatările și să spună ce înseamnă ele cu adevărat. Deoarece informațiile sunt atât de obscure.
Cercetările nu arată în nici un caz că un tratament este „eficient” (cuvântul folosit în postarea iniţială) sau că „funcționează” sau că este „standardul de aur” (orice ar însemna asta). Cercetarea pur și simplu nu oferă această informație.
Este vorba despre cineva care încearcă să interpreteze ceva incredibil de obscur și de complex în cuvinte pe care oamenii le cunosc – cineva care are întotdeauna propria interpretare și propria agendă.
Aceşti cineva vor să vă alegeţi cu un mesaj simplu, cum ar fi „funcționează” sau „eficient”, dar adevărul este mult, mult mai tulbure, mai neclar și mai ambiguu.
>> Psihanaliză şi (sau?) psihoterapie cognitiv-comportamentală
Este eficientă TCC pentru depresie? Să analizăm!
Am de gând să analizez totul pentru voi, astfel încât să puteți vedea cu ochii voștri – și să nu cădeți în capcana interpretărilor și manevrelor extrem de înșelătoare. Prin urmare…
Să ne concentrăm asupra unuia dintre cele cinci tabele din lucrare (tabelul 2) și asupra unuia dintre cele 440 de numere din acel tabel unic. Asta pentru că știu ce înseamnă numerele și ce trebuie să caut.
Numărul respectiv este 0,74.
Acesta este cel mai bun răspuns real la întrebarea: este terapia cognitiv-comportamentală „eficientă” pentru tratarea depresiei? (Ceea ce cred că pentru majoritatea oamenilor înseamnă, de fapt, dacă urmez acest tratament, mă voi face bine?).
Încă nu avem un răspuns prea bun, așa că permiteți-mi să adaug câteva informații. Numărul 0,74 este o mărime a efectului.
Mai exact, este o mărime a efectului cunoscută sub numele de „g Hedge” (care – credeți-mă pe cuvânt – este un mod foarte bun pentru a calcula o mărime a efectului).
Deci, g Hedge = 0,74.
Acesta este răspunsul real la întrebarea „Este eficientă TCC pentru depresie?” Și se bazează pe o sinteză a rezultatelor a 67 de studii de cercetare controlate.
Deci… reprezintă psihoterapia cognitiv-comportamentală tratamentul „eficient” pentru depresie?
Haideţi să fim sinceri. Încă nu aveți nici o idee dacă asta înseamnă că vă veți face bine.
Bineînțeles că nu știți. Cum ați putea şti?
Tocmai asta vreau să spun.
>> Limbajul depresiei. Cum se diferenţiază de cele ale altor tulburări psihologice
Iată punctul meu de vedere. Sunteţi încă dependent(ă) de cineva care trebuie să vă spună ce înseamnă. Iar acesta [numărul asupra căruia ne-am oprit atenţia – n. trad.] este doar un număr printre sute, într-un tabel (din cinci), într-un singur articol de revistă.
Dar nu sunt statistician, protestaţi dumneavoastră. Cineva trebuie să vă explice ce naiba înseamnă mărimea efectului „g Hedge”.
Atunci poate că aţi putea să trageţi propria dumneavoastră concluzie.
Așa că haideți să facem asta. Vă voi explica exact ce înseamnă. Iată.
Mărimea efectului g = 0,74 înseamnă că, pe o distribuție normală sau pe o „curbă în clopot”, un grup care beneficiază de psihoterapie cognitiv-comportamentală TCC va avea, în medie, un scor pe o scală standardizată de evaluare a depresiei care este cu aproximativ trei sferturi de abatere standard mai bun decât un grup de control care nu beneficiază de tratament.
Așa că acum îmi puteți spune dacă studiul arată sau nu că terapia cognitiv-comportamentală „funcționează”. Corect? 😉
Încă nu știți? Lăsați-mă să vă ajut mai departe. Grupul de control fie nu primește nici un tratament, fie primește un tratament care nu este menit să fie un tratament alternativ legitim pentru depresie.
Am încredere că acum am clarificat totul 🤣.
Poate că 0,74 vă amintește de un alt număr dat ca răspuns la întrebarea finală? (e doar mica mea încercare de a produce un efect comic, nu vă supăraţi pe mine).
>> Tipuri de psihoterapie. Explicaţii pe înţelesul tuturor
Este eficientă TCC pentru depresie? Mai clar, vă rog!
Dar staţi un pic! Poate că vă întrebați de ce nu se raportează un răspuns în cifre pe care oamenii le înțeleg, așa cum se face pentru o mulțime de lucruri. Așa cum se raportează, să zicem, ratele de remisie a cancerului (raportate ca un procent pe care un elev de gimnaziu îl poate înțelege) – sau cât de mult slăbește o persoană obișnuită, măsurat în livre sau kilograme, atunci când ia un anumit medicament pentru slăbit?
Desigur, depresia nu are unități de măsură familiare precum kilogramele, dar este totuși destul de simplu de făcut.
Cercetătorii [care cercetează dacă este eficientă TCC pentru depresie – n. trad.] ar putea spune ceva de genul: în comparație cu un grup de control, persoanele care beneficiază de psihoterapie cognitiv-comportamentală înregistrează o reducere medie de 60 % a simptomelor [depresiei] (acesta este un procent complet inventat). Sau să raporteze ce procent de persoane cu un diagnostic nu mai au diagnosticul respectiv după tratament.
Poate că vă întrebați de ce nu se raportează pur și simplu așa, în loc să se folosească cuvinte la modă precum „funcționează”, „eficient”, „beneficii semnificative”, „bazat pe dovezi”, „standardul de aur” etc., etc.
Dacă ajungeţi să vă întrebați asta – vă pot spune că este o întrebare foarte, foarte bună.
Aveam de gând să continui să scriu, dar acest lucru s-ar putea transforma cu ușurință într-un articol de jurnal academic sau într-o carte (și am jurat să nu mai scriu nimic academic). Așa că voi trece direct la subiect, sintetizând în următoarele trei puncte.
Este eficientă TCC pentru depresie? Nici cercetătorii nu ştiu.
În primul rând: problema nu constă doar în lipsa dumneavoastră de cunoștințe de design de cercetare și metode statistice.
👉 Problema este că înşişi cercetătorii terapiei nu știu dacă tratamentele pe care le studiază oferă beneficii semnificative și de durată.
Acest lucru se datorează faptului că pur şi simplu cercetarea nu a fost concepută pentru a răspunde la acest tip de întrebare practică.
În revista emblematică a Asociației Americane de Psihologie, Alan Kazdin, cercetător de renume mondial în domeniul terapiei cognitiv-comportamentale, a spus-o fără menajamente:
De multe ori, cercetătorii nu știu dacă clienții care beneficiază de un tratament bazat pe dovezi şi-au îmbunătățit viața de zi cu zi sau s-au schimbat într-un mod care să facă o diferenţă.
Este posibil ca tratamentele bazate pe dovezi cu efecte demonstrate pe baza unor parametri arbitrari să nu ajute de fapt oamenii, adică să nu le reducă simptomele și să nu le îmbunătățească funcționarea.
Iată care este problema: cercetătorii operează în propriile lor silozuri academice, cu propriile lor sisteme de stimulente și structuri de recompense.
Este aproape imposibil să explici cuiva din afara lumii cercetării academice cum și de ce cercetarea în psihoterapie a devenit atât de deconectată de realitatea clinică.
Așadar, chiar dacă ați înțelege exact ce înseamnă dimensiunea efectului „g Hedges” şi chiar dacă aţi înţelege exact cum au fost concepute și implementate studiile de cercetare care stau la baza acestuia… tot nu ați ști dacă tratamentele sunt „eficiente” sau dacă „funcționează”.
Aceste cuvinte [„eficiente”, „funcționează”] sunt adăugate ulterior, cel mai adesea de către persoane care nu știu dacă tratamentele sunt „eficiente”.
Sau, în unele cazuri, de oameni care știu, dar sunt stimulați să adauge, să zicem, o panglicuţă roz.
>> Depresie: între medicaţie şi terapie prin cuvânt
Tratamentul nu „funcționează” și nu este „eficient”
În al doilea rând: tratamentul nu „funcționează” și nu este „eficient”, cel puțin nu așa cum sunt folosite aceste cuvinte în limbajul curent.
Mai pe româneşte [In ordinary English, în orig. – n. trad.], cineva căruia i se spune că terapia cognitiv-comportamentală „funcționează” sau că este „eficientă” înțelege în mod natural că cineva care urmează tratamentul se poate aștepta să se facă bine.
Dar acest lucru pur și simplu nu este adevărat.
Ceea ce este adevărat devine clar dacă pur şi simplu descriem rezultatele cercetării în termeni simpli, în loc de termeni statistici obscuri și specializați.
Concentrându-ne din nou asupra rezultatelor [psihoterapiei cognitiv-comportamentale] pentru depresie, iată care este adevărul: aproximativ 75% dintre persoanele care urmează aceste tratamente scurte de terapie cognitiv-comportamentală nu reușesc să se amelioreze sau recidivează rapid (în câteva luni).
Să spunem acest lucru într-un alt mod, pentru a înţelege mai bine: Tratamentele [de psihoterapie cognitiv-comportamentală] eșuează la mai mult de 7 din 10 persoane.
Personal, nu aș putea, cu bună știință, să descriu acest lucru ca fiind „eficient”.
Și chiar și aceste cifre umflă beneficiile reale. Deoarece 40-50% dintre persoanele din grupurile de control se însănătoșesc și fără tratament.
Aceste cifre provin din aceleași studii utilizate pentru a justifica afirmația că tratamentele prin psihoterapia cognitiv-comportamentală studiate în studiile de cercetare [research trials, în orig. – n. trad.] sunt „eficiente” și „bazate pe dovezi”.
Ar fi nevoie de un articol de revistă pentru a explica în mod adecvat de ce există o astfel de diferență între ceea ce ni se spune și ceea ce arată de fapt cercetările. Se întâmplă că am scris acel articol. Iată-l, pentru cei care doresc să aprofundeze chestiunea: Where Is the Evidence for“Evidence-Based” Therapy?
>> Terapia prin cuvânt: de ce nu exista scurtături pentru problemele tale
Oamenii nu se trezesc deprimați luni și apelează la psihoterapeut marți
Al treilea și ultimul punct.
(Acest punct [referitor, aici, la întrebarea dacă este eficientă TCC pentru depresie – n. trad.] ar putea fi cel mai controversat în rândul cercetătorilor universitari – pentru că merge la inima sistemului prost înţeles de stimulente universitare).
Nu cred că cercetătorii din domeniul terapiei studiază psihoterapia reală. Cred că studiază ficțiuni inventate de ei înșiși pe care le numesc terapie.
De ce cred acest lucru? Pentru că, în momentul în care o persoană ajunge la un psihoterapeut, avem de-a face, în general, cu dificultăți psihologice care sunt relativ vechi sau înrădăcinate [în istoricul personal].
Oamenii nu se trezesc deprimați luni și apelează la un psihoterapeut marți. Psihoterapia este ultima soluție a oamenilor, nu prima.
>> Depresia introiectivă şi depresia anaclitică: pledoarie pentru psihodiagnostic
Știm din alte cercetări că schimbările psihologice semnificative încep, în medie, după aproximativ 6 luni [de psihoterapie] și continuă timp de 1-2 ani.
Acestea sunt durate realiste pentru psihoterapie (aici este un link pentru cei care doresc o aprofundare în această privinţă: Jonathan Shedler & Enrico Gnaulati, „The Tyranny of Time. How Long Does Effective Therapy Really Take?”, in Psychotherapy Networker, martie / aprilie 2020).
Dar durata medie a terapiei în aceste studii a fost de 10 ședințe. Tratamentele s-au încheiat deja mai înainte ca schimbarea psihologică reală să înceapă.
Aceste tratamente scurte, de 10 ședințe, sunt fantezia unui cercetător, în divorţ cu realitatea clinică. Ele au prea puțin de-a face cu un tratament eficient în lumea reală.
Acesta este motivul pentru care spun că cercetătorii din domeniul terapiei nu studiază psihoterapia.
Acesta este motivul pentru care spun că ei studiază ficțiuni inventate de ei înșiși – și le numesc terapie.
Sfârşit.
>> Psihoterapia psihanalitică şi „psihoterapia bazată pe dovezi”
* Postarea discutată, despre faptul dacă este eficientă TCC pentru depresie, se bazează pe articolul „Cognitive Behavior Therapy for Mental Disorders in Adults A Unified Series of Meta-Analyses” de Pim Cuijpers, PhD1,2,3; Mathias Harrer, MSc1; Clara Miguel, MSc1; et al, in JAMA Psychiatry, 16 aprilie 2025 (n. trad.)
Acest text a fost tradus şi publicat la Cafe Gradiva cu acordul autorului Jonathan Shedler @jonathanshedler. Titlul, subtitlurile şi imaginile sunt inserate de redacţie.
Imagine pentru articolul „CBT / TCC pentru depresie? Ce (nu) ne spun cercetările”: Freepik
